marți, 6 martie 2012

Intoarcerea, de Viorel Zaicu


 Nu citesc eu prea des proza scurta, dar de data asta am facut o concesie, desi ma asteptam la ceva diferit. Povestirile din acest volum zugravesc o lume uitata, o lume ce are propriile reguli si credinte, cu personaje in marea lor majoritate tarani,  oameni simpli, care le stiu pe ale lor, au propriile criterii de evaluare a celorlalti, un limbaj colorat si savuros si pentru care tot ce tine de modernizare capata proportii inimaginabile. Tot ce nu apartine lumii lor este respins fie din nepricepere, fie din dorinta de respectare a vechilor credinte, de la care nu se departeaza nicio clipa.

Fiecare istorioara in sine descrie un colt din aceasta lume, dar are si talcul sau propriu, un miez in jurul caruia se tese, iar la sfarsit am avut senzatia de suspensie, actiunea este lasata oarecum in aer. Unora pot spune ca nu le-am deslusit sensul, dar le-am citit de dragul limbajului si a bucatilor de viata
evocate, asteptand ca pana spre final sa le gasesc intelesul. Sa nu ma intelegeti gresit, nu sunt proze scurte lipsite de noima, doar ca uneori nu urmeaza firul logic de asezare a unui deznodamant, trebuie sa le dibui mesajul printre randuri. Caci scriitorul nu pune accent pe clarificarile respectivelor intamplari, eu cred, si cei care le-au citit sunt liberi sa-mi contrazica opinia, ca el a vrut doar sa ne prezinte aceasta lume, nu sa ne-o si explice, urmand ca fiecare cititor sa regaseasca acolo franturi de amintiri din propria viata si sa mediteze, in felul sau la enigmele universului rural.

Nu va pot povesti aceste istorioare, insa va pot spune ca le-am citit cu drag, parca simteam nevoia de o proza taraneasca dupa atatea lecturi despre alte meleaguri. Mi-a placut foarte mult limbajul, umorul varsat in situatiile descrise, in numele personajelor. Este ceva diferit de tot ceea ce am citit pana acum avand ca fundal satul romanesc. 


Recenzia aceasta face parte din campania vALLuntar, ceea ce inseamna inca 15 minute de voluntariat si cate 3 minute pentru fiecare comentariu postat de voi la aceasta recenzie.

4 comentarii:

  1. am tot vazut cartea asta prin librarii si nu stiam daca sa o iau sau nu. m/ai convins ca merita sa o incerc:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Andreea, tu ma urmaresti! Nu-mi spune ca te-am convins eu! :)) Ai facut cunostinta cu Dorel?

    RăspundețiȘtergere
  3. Mi-am propus sa o citesc rapid, dar am altele pe lista.
    Asa cum am mai spus, ma duce cu gandul la Marin Preda, iar pe Marin preda l-am devorat.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ce bine suna! Chiar o sa o trec pe lista mea de lectura :)

    RăspundețiȘtergere

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...