N-as vrea sa simt vreodata ce simt acum mamele celor doi copii gasiti in lacul Tarnita. Si nu reusesc sa inteleg ce a gandit acel om ce, din pacate, le era tata, si tot el le-a hotarat destinul. Mult prea trist!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Marea mă cheamă la ea
N-aș putea explica pe scurt de ce atâtea emoții mă străbat când urmează să plec la mare. Sunt emoții plăcute și o nerăbdare care mă plaseaz...
-
Încă e cald, încă mă scald în ceea ce poartă numele diafan - vară. Dar timpul îmi fuge printre degete, nu îl pot opri și în gât mi se pune... -
Aceasta este pentru mine a cincea carte scrisa de Mircea Eliade pe care o citesc in cei aproape 3 ani de existenta a blogului. Inainte de bl... -
Puțin mai e din acest an și mă apuc acum să fac un fel de bilanț al cărților citite în acest an. Mi-a mai rămas timp de cel mult două cărț...
Cu totii speram sa nu fie asa... no comment la adresa animalului zis si "tata".
RăspundețiȘtergere