Ieri eram in vizita pe blogul lui Florentin si comentand pe acolo, el mi-a spus o chestie interesanta, si anume ca la sfarsitul zilei el nu se gandeste ca a mai trecut o zi, ci la faptul ca si maine e o zi. Un exemplu de optimism evident. Eu mi-s tocmai invers, involuntar gandesc ca s-a mai dus o zi, chiar daca stiu ca vine alta, nu ma pot abtine s-o regret pe cea scursa. Poate de aceea incerc s-o intind cat de mult pot, somnul e undeva intr-un plan secundar, desi expertii/ cercetatorii recomanda un anumit numar de ore de somn pe noapte.
Fiecare zi care trece ma face sa ma gandesc la trecerea vietii in sine, care imi pare deodata atat de scurta. Altadata nu-mi parea asa, mi se parea ca timpul se misca greoi, ca nu mai trece o data. Si iata ca a trecut pana la urma, ca dintr-o data sa-si creasca viteza.
Stiu ca fiecare zi ce vine poate fi un nou inceput. De fapt asa si este, soarele o ia de la capat in plimbarea pe cerul nostru, insiruirea orelor se repeta. Si totusi... nu pot ignora faptul ca zilele se duc si nu se mai intorc, ca ele isi lasa amprenta asupra mea si a fiecaruia dintre noi, putin cate putin.
Voi ce va spuneti la sfarsitul fiecarei zile?
Cred ca multi oameni au uitat sa fie fericiti si se pierd in secundele care alearga din ce in ce mai repede prin viata lor.
RăspundețiȘtergere