In folclor la noi, in zona de unde vin eu cel putin, cand visezi pe cineva plecat dintre noi e semn ca vrea sa dai de pomana de sufletul lui. Nu stiu daca o avea sau nu o semnificatie, insa vreau sa spun ca eu, de cate ori am visat chipul unei persoane plecate din lumea asta, l-am vizualizat foarte clar in vis, nu ca pe restul imaginilor, pe care uneori le stii doar ca sunt acolo, in vis. Pot presupune explicatii legate de subconstient, si in contextul dat, ar fi mai plauzibile decat cele din folclor. Nu stiu daca toate visele de acest fel au avut ca izvor anumite ganduri sau intr-adevar primesc mesaje de dincolo pentru a-mi implini o datorie sufleteasca.
Daca e sa ne luam dupa superstitii, azi avem de lupta cu 3 ceasuri rele. As prefera ca efectul sa fie invers, numai ca asa port cu mine un gol in stomac de ceva timp, incat nici de soare nu ma pot bucura. Cat as vrea sa se rezolve macar problema principala. Restul, n-ar mai parea atat de grele. Dar asta, cu mutatul, e ca un ghimpe in inima, si pentru mine si pentru sotul meu. Si la el s-a mai nimerit si o perioada incarcata la munca. Insa imi spunea aseara ca, daca am rezolva principalul, nu i s-ar mai parea greu ce are de facut, nici obositor. Ai alta pofta de viata, de munca, atunci cand ti-s toti boii acasa. Dar cand ai ceva ce te apasa atat de crunt, si o gura de apa cand o bei, se loveste de golul din tine.
In mod normal, as fi fost incantata de vremea calduroasa, m-as fi bucurat ca un copil si as fi facut un articol intreg pe tema asta. Dar acum, apasata fiind de problema asta, nu simt schimbarea de afara si in suflet, nu se misca nimic in interior, atat doar ca pot face plimbari mai ample, ca am renuntat la un strat de haine, dar totul mecanic, imi lipseste entuziasmul. Pot aparea bucurii marunte, dar parca nu le simt gustul. Sambata am luat ca o gura de aer, am fost cu totii in centru, la Universitate si parca atmosfera de acolo imi dadea alta stare de spirit. Cladirile acelea vechi pe langa care am trecut au magnetismul lor, insa eu nu le-am contemplat ca altadata.
Azi, nu stiu pe unde imi vor umbla pasii, m-am trezit destul de tarziu si fara idei. N-am chef nici de parc, doar am fost ieri, insa fii-mea sigur isi va exprima dorinta sa mearga acolo. Joi incepe Baby Expo si as vrea sa o duc, chiar daca nu vom cumpara nimic, macar sa se joace pe acolo. Isi doreste foarte mult sa mearga la joaca, aceasta insemnand louri special amenajate, nu parcul. Ea face o anumita distinctie. Asa ca trebuie sa evit sa pronunt cuvantul joaca, atunci cand de fapt propun sa mergem afara sa se joace cu vecina. Pentru ea, joaca are alta semnificatie. In ultimele saptamani a facut o pasiune pentru scaunelele de masina din Carrefour. Asa ca nu ne mai tihneste nici o sesiune de shopping, pentru ca are simtul orientarii si ne arata ca vrea sa mearga acolo unde sunt scaunelele ale. N-ar fi mare lucru sa o ducem, numai ca nu mai vrea sa plece, daca o duci, n-o mai iei de acolo fara sa te stie tot magazinul. De mi-e si rusine.
Eu am avut o experienta fantomatica atunci cand a murit bunica mea paterna cand aveam vreo 13 ani. Dupa cateva zile dupa ce a murit am visat ca ma trezisem si ca ma uitam pe geam si am vazut-o pe acea bunica imbracata intr-o camasa de noapte alba care se indeparta incet incet de blocul nostru cu o lumanare in mana. Tin minte ca emotia mea legata de acel vis din interiorul visului nu a fost una de spaima, dar de induiosare, ca si cum ma gandeam, "uite bunica a venit tocmai langa blocul nostru sa ne spuna un ultim bun ramas si acum ne confirma ca pleaca." Eu eram mult mai atasat de bunica mea materna decat de cea paterna, dar si pe bunica asta am indragit-o.
RăspundețiȘtergere