Neplaceri din viata unui chirias

Ca si chirias ai ocazia sa intalnesti tot felul de oameni in calitate de proprietari. Eu n-am inteles de ce cea mai mare parte dintre ei fixeaza pretul chiriei in euro, cat timp leul inca este moneda nationala si cea mai mare parte a oamenilor isi primesc salariile in lei. Cand vom primi salarii direct in euro, voi intelege, acum insa nu. Cand l-am cunoscut pe sotul meu, statea in chirie la unul care avea pretentia sa ii plateasca in euro si mai facea si fite in ceea ce priveste bancnotele, care trebuiau sa arate impecabil, ca si cum atunci ar fi fost scoase din tiparnita. Adica i s-a intamplat sotului sa ii refuze bancnote euro care aratau folosite.  

In plus, omul nu dadea telefon niciodata, ca era scump, in schimb la transportul in comun avea reducere ca era pensionar si in zilele in care stabilisera ca ii plateste, se posta la usa la 7 dimineata. Ba mai venea si cu alte ocazii, sa vada ce mai e, fara sa anunte. Mai avea si un nume pitoresc ce incepea cu Bul, dar asta nu e vina lui. Totusi i se potrivea ca o manusa. Deh, fiecare cu pasarelele lui. 

Pe cand cautam apartament inainte de a ne muta aici, am dat peste una care voia 400 de euro pe un apartament in zona Chibrit, care nu arata cu mult mai bine decat asta, mobila nu era de 50 de ani ca asta de aici, doar de vreo 20. Am ajuns acolo dintr-o greseala, crezusem ca e vorba de 250 euro, dar probabil am incurcat anunturile de pe net. In fine, cert e ca tipa ne-a motivat ca are nevoie de 400 euro sa ia chirie pentru ca trebuie sa-si plateasca rata la masina si aia atata e. Asta in timp ce omora cate un gandac ba in baie, ba pe usa bucatariei, sperand ca noi sa nu observam asta.

Aia de la garsoniera unde am stat inainte a fost mai ok pana la un punct, ne-a scazut din chirie pana si capacul de la wc pe care il inlocuisem, doar ca nu a mai acceptat alte investitii fata de cele deja facute. In fine, nu era nici aia perfecta, dar era mai rezonabila. De acolo am vrut noi sa plecam, ca nu ne ajungea spatiul, venea bebe, ma rog.

Cand am auzit-o insa pe actuala saptamana trecuta cum spune ca, vezi dom le ea nu a crescut in functie de cat a crescut euro, desi euro a fost si mai mic decat era cand ne-am inteles si am tradus suma in lei, o suma rotunda, sa ma urc pe pereti, nu alta. Pai ma freci acum pentru 10 lei in plus sau in minus, cand am stabilit la inceput o suma in lei raportat la ceea ce cereai atunci? Ca diferenta de curs nu aducea sume mari nici pentru unul nici pentru altul. Si remarca nici nu era menita sa solicite acea diferenta, ci sa sublinieze ce tanti buna este ea.

Si iarasi nu inteleg de ce sunt chiriile atat de mari. Astia cer in functie de ce au ei nevoie sa faca sau vor sa suplineasca un salariu din chiria pe care o cer? Nu se raporteaza decat la salarii mari? Nu mi se pare normal ca o chirie sa insemne un procent apropiat de 100% dintr-un salariu nu minim, ci obisnuit, undeva inainte de cel mediu. Dar chiar si raportat la ala mediu, tot mi se par prea mari. Pe langa chirie, oamenii trebuie sa mai plateasca si utilitati, care si alea sunt extrem de scumpe, si sa mai si manance. Restul nici nu le mai pun la socoteala, desi cand vine vorba de aprovizionat cu produse necesare igienei sau curateniei, sunt aproape de infarct vazand cat insumeaza. In fine, eu zic ca o chirie pentru un apartament nepretentios ar trebui sa ajunga undeva la 30% dintr-un salariu obisnuit de 12-15 milioane. Desi multi nu castiga nici atat. Mi-ar place ca statul sa intervina in acest sector, fiindca acei care nu-si permit casa lor, nu isi permit nici chiriile sa le plateasca si sa mai si traiasca pe langa. Dar stiu ca asta n-o sa se intample, ne bucuram de libertatea de a ne fixa preturile si avantajat este cel ce deja are. Restul...pleava.

Nu stiu, dar eu una m-am saturat. Nici nu stii peste cine dai si pentru un chirias miza e mai importanta decat pentru proprietar. La o adica aluia ii pasa sa isi ia banii, casa nu i-o poti muta de acolo, nu ii poti afecta in mod serios viata, dar invers, lucrurile se schimba. E un stres si asta, un stres in plus as spune. Si experienta imi spune ca mai am multe de vazut si ca mai pot fi inca uimita. De-as  nimeri un proprietar care sa ma uimeasca in sensul pozitiv, tare bine ar mai fi, dar filmul asta n-am sa-l vad, n-am cum.