Aventura „ Depozitul Elefant.ro”

Ieri de dimineata, nu foarte dimineata, dupa ce am dat o mica tura de blogosfera, am pornit spre depozitul Elefant.ro spre a-mi ridica premiul castigat pe blogul Ninei toane.ro . Pana aici toate bune si frumoase. Depozitul cu pricina se afla pe strada Iuliu Maniu, ulterior am realizat ca e in incinta Apaca, dar sa nu o iau inainte cu detaliile. Am coborat ca desteapta la Grozavesti, ca sa nu ma mai complic cu schimbatul metroului la Eroilor. Pe harta, distanta liniara intre Grozavesti si Politehnica era aproximativ egala cu cea dintre Basarab si Gara de Nord. Mi-am zis ca mai bine merg 5 minute pe jos decat sa urc suplimentar niste scari. Buuuun. Dupa ce-am iesit, am luat-o in directia in care stiam ca e Politehnica. Am ajuns la o intersectie cam repede si de la distanta, strada mare ce se itea mi s-a parut ca se numeste Iuliu Maniu. Chioara mai sunt. Cand am ajuns pe partea cu placuta pe care scria numele, am vazut ca e de fapt Vasile Milea (Altadata sa-mi iau un GPS). Am luat-o din nou spre capatul podului, imaginandu-mi ca intr-acolo trebuie sa fie si ca eventual voi intreba pe drum. Pe cine sa intreb? Pustiu...camp si cladiri mai mult sau mai putin parasite.

Am mers ceva prin zona aceea pana am ajuns la marea intersectie cu Cotroceniul si am gasit si Bulevardul Iuliu Maniu. Acum, cauta numarul. Am mers si am mers, am asteptat la un semafor interminabil si apoi am gasit in sfarsit nr. 7. Era incinta fostei Apaca... mare si cu cine stie cate depozite. Am intrebat la poarta si tanti de acolo mi-a zis sa merg in fundul curtii, ultima pe dreapta fiind cladirea cautata. Ei as! Ce sa gasesc? Am umblat mult si bine prin curtea aia, tinand cat mai spre fundul curtii si tot spre dreapta, cautand un indicator, o placuta care sa imi indice ce corp e fiecare cladire. Canci!

Am ajuns in cel mai indepartat punct din dreapta si un nene pe care l-am intrebat mi-a zis ca nu stie, dar ca sigur nu e acolo si ca a fost intrebat de multi. Cum am facut, nu stiu, de am ajuns la iesirea de pe cealalta aripa a curtii si cum acolo n-am gasit portar sa intreb, am luat-o inapoi in curte. Nu puteam abandona pana ce nu gaseam. Deja accesasem de pe telefon google-ul sa caut un numar de telefon, sa sun, sa ma lamuresc. Am vazut un alt nene pe o rampa a primei cladiri si l-am intrebat pe el, care m-a dirijat exact. Nici nu era departe de altfel. Unde se termina cladirea respectiva era o alta alee unde se gasea depozitul Elefant.ro . Acolo am vazut o masina de la Bookurier si mi-am dat seama ca-s pe drumul cel bun. Am intrat si mi-am expus problema, am fost condusa intr-un birou si, dupa cateva minutele, nu multe, am plecat de acolo mai bogata cu o carte, o carte pe care abia astept sa o citesc, caci mi-am dorit-o de ceva timp, de cand am aflat de ea- Se numea Sarah, de Tatiana de Rosnay.

Multumesc, Nina!

Multumesc, Elefant.ro!