Marin Preda- Delirul

Modul in care am ajuns sa citesc aceasta carte mi s-a parut inedit fata de cartile anterioare. O tot vazusem in anticariate, dar nu mi-a facut cu ochiul in mod deosebit…. doar mi-a iesit in cale de foarte multe ori, pe rafturile ticsite de carti. Si, intr-o seara, o gasesc si in hypermarket, intr-o varianta noua si la un pret destul de mic. Fiind cozi imense si neavand chestii urgente de cumparat, am parasit magazinul fara ea. A doua zi, insa, terminasem o carte si, sub un impuls de moment, am mers pe jos pana la hypermarket special pentru a cumpara cartea aceasta. Si, firesc, in aceeasi dupa-amiaza am inceput-o, pe indelete, citind intai biografia apoi prefata.

Am fost surprinsa sa descopar ca in acest roman, neterminat de altfel, sunt reluate persoanjele din Morometii, dar intr-o perioada istorica mai cumplita, mai dificila- in timpul celui de-al doilea razboi mondial. In afara de Morometii, citita de mult, in timpul scolii, nu cunosteam opera lui Marin Preda. Si am fost suprinsa intr-un mod placut. Desi mi-a luat vreo saptamana sa o termin, am citit-o cu drag si cu mult interes, am patruns in atmosfera descrisa si nici macar episoadele ce tratau chestiuni istorice nu m-au plictisit, dimpotriva, mi-au starnit curiozitatea. Nu stiu in ce masura detaliile cu caracter istoric sunt conforme cu realitatea, dat fiind faptul ca nu sunt o cunoscatoare a acelei perioade, insa trebuie sa recunosc ca viziunea oferita este una cat se poate de interesanta. Evenimentele politice sunt prezentate nu doar prin ochii omului de rand, ci si prin ochii marilor personalitati ce au marcat istoria mondiala- Hitler, Stalin, dar si nationala- Antonescu.

Dar nu este doar o carte despre razboi. Uneori, acesta pica in subsidiar, in prim plan aratandu-se povesti de dragoste, povesti de viata. Mi-a placut mult inceputul romanului, cand actiunea se desfasoara la tara, in binecunoscutul sat Silistea Gumesti, dar nici decorul citadin al anilor ’40 nu mi-a displacut. Eroul principal, Stefan a lu’ Parizianu, pleaca din sat si isi incearca norocul in capitala, unde in scurt timp reuseste, spre surprinderea rudelor, sa se ajunga, angajandu-se la un celebru ziar al vremii. Vremurile tulburi- guvernarea legionara si apoi caderea acesteia, intrarea Romaniei in razboi alaturi de nemti impotriva rusilor, se rasfrang in viata personajului, insa nu intr-atat incat sa umbreasca intru totul simtamintele de iubire ce se nasc incet-incet in sufletul sau. Pe acest fundal, istoria sa de amor se impleteste cu istoria tarii, pe care o traieste pe viu, uneori valtoarea evenimentelor facandu-l sa uite de sine, de fata ce-o iubeste.

Dat fiind faptul ca, din nefericire, autorul nu a mai apucat sa finalizeze acest roman, ramanand posteritatii un singur volum din cele doua preconizate, nu putem sti ce soarta a avut aceasta poveste de dragoste, romanul intrerupandu-se intr-un moment in care planeaza incertitudinea. O ceata se asterne astfel peste destinul lui Stefan, dar si peste parcursul ulterior al razboiului.

Perspectiva asupra razboiului si asupra partilor implicate este una ce naste multe semne de intrebare. Nu trebuie trecut cu vederea faptul ca romanul a aparut intr-o anumita perioada istorica, in care nu putea fi publicat orice. Astfel, nu imi pot face o parere clara si nici nu vreau sa judec evenimentele prezentate ce implica orientarea politica a personajelor. Ca simple povesti, fara a simpatiza cu vreuna din parti, merita citite, valoarea lor literara este indiscutabila.