Concluzie cu alcoolul si nu numai

Ieri fiind ziua mamei mele, m-am gandit sa beau un pahar de ceva in cinstea ei si mi-am pus niste must aproape vin, din care nu am reusit sa beau decat cateva guri, ca deja il simteam greoi, ii simteam alcoolul si parca mi se pusese un nod in gat. N-a mai mers. Si asa mi-am amintit de o chestie: Al meu sot nu bea alcool decat foarte rar, nici la ocazii speciale nu face exceptii, doar din an in Paste, cand il apuca pe el, bea un pahar de vin sau o bere. Dar se intampla atat de rar, incat e un adevarat eveniment. Cu timpul, si eu am devenit asemenea lui, desi nu sunt chiar atat de stricta, ma apuca mai des pofta, dar nu pot bea prea mult, cum s-a intampla si ieri. Bine, exceptie cred ca ar face sampania, dar nici aia nu mai mult de un pahar. Nu, nu vreau sa fac apologia transformarii partenerilor in cuplu in ceva combinat din trasaturile celor doi. Ci mi-am amintit ca mama, vazand ca al meu nu bea nici sa-l tai, radea de el, ca ce are, e handicapat?, cum sa nu bea un pahar? Bineinteles in spirit de gluma, sa nu va inchipuiti ca a fost vorba de o jignire serioasa. Dar ma gandeam ca, daca soacra vrea sa-ti gaseasca motive, iti gaseste oricum. Daca bei, inseamna ca esti betiv si nu esti bun. Daca nu bei, iar e semn ca cine stie ce ai de nu bei. Deci…