Home, sweet home

Si am ajuns acasa! Vizita a fost scurta, mai multa cheltuiala decat durata, mai mult ca o amagire. Adevarul e ca nu se merita sa mergi doar pentru doua zile, nici nu apuci sa stai de vorba cu toata lumea pe indelete, timpul zboara si gata. Si ambele drumuri le-am parcurs mai mult pe intuneric, am prins o iesire din Bucuresti infernala, 20 de minute petrecute doar in intersectie la Obor…o pornire cam cu stangul. Vreme nasoala, abia am apucat sa iesim prin curte, prin oras, doar cateva minute, ca ploua taman cand sa iesim si noi. Si un friiiig, si-un vant… atmosfera pe deplin bacoviana, desi cartierul in care stau ai mei nu prea iti aminteste de marele poet. 

Am reusit si eu sa stau de vorba juma de noapte cu mama, in prima noapte. Ajunsesem tarziu, pe la 11 jumate, dar dupa ce mi-a adormit maimutica, am avut parte de ceva taclale, dar nu de-ajuns. Am stat si cu tata, dar nu atat de mult cat mi-as fi dorit, cu bunicii- la fel, destul de putin. Fetele s-au jucat intr-o veselie si eu pe langa ele, le-am tinut companie. A fost vorba sa vina si sora-mea cu noi la Bucale, dar in ultimul moment nu stiu ce s-a intamplat de nu a mai venit.

Oboseala?...mda, este si din asta, e si normal dupa atata drum. Ne-am intors incarcati cu de toate, am niste trandafiri de la tata care vad ca nu vor sa-si revina cu totii, desi i-am pus imediat ce am ajuns in apa. De despachetat nu prea mai am, am reusit aseara sa le pun aproape toate unde trebuie.

N-am pregatit nicio idee, n-a fost timp sa ma gandesc la asa ceva. Urmatoarea vizita va fi peste o luna, cand implineste cea mica doi ani. Dar mi-am dat seama ca nu vom putea merge noi, pentru ca… nu avem cauciucuri de iarna si nici sanse de a le cumpara intr-un viitor apropiat.

Din fericire n-am mai avut peripetii, niciun radar, nimic, dar am si mers mai incet ca oricand, mai ales prin localitati, nu de alta, dar avem puncte si pentru al meu sot permisul e datator de paine. Nu transporta oameni sau marfa, dar ii e necesara masina pentru a putea merge la cate o treaba suplimentara, cu intreg arsenalul de scule pe care nu l-ar putea cara dupa el cu RATB-ul. Asa ca acum tine cu dintii la a merge cat mai regulamentar, macar pana se sterg punctele alea.

A, ca va spusesem atunci de cadouri, sa stiti ca am luat totusi haine si le-am nimerit. Am mai luat si doua ghivece cu trandafirasi de interior pentru cei care nu erau sarbatoriti, ca asa mi-a comandat mie inimioara. Pana la urma, la capitolul cadouri, importanta e deschiderea sufleteasca, indiferent de obiectele alese. Si am fost foarte impacata cu ceea ce am luat si au fost si apreciate, zic eu.

Ce-oi face saptamana asta, nu prea stiu. Pe vremea asta, timpul petrecut efectiv in aer liber nu poate fi prea lung. Din fericire, am primit si eu cate ceva de mi-am mai umplut pusculita si imi pot permite o tura de anticariat sau altceva pentru sufletelul meu. Si am noroc ca al meu sot nu numai ca nu se supara, ba chiar se bucura cand imi iau cate ceva pentru mine, chiar daca nu avem bani prea multi. Ma incurajeaza sa imi pun deoparte pentru mine, probabil intelege cat de important este cate un mic rasfat in programul zilnic atat de stresant.

Asadar, bine ne-am regasit. Sunt curioasa sa vad ce s-a mai scris, ce s-a mai intamplat. Saptamana minunata va doresc tuturor!