Dimineata fara pupici

Azi ne-am trezit noi, fetele, si am inceput sa-l strigam pe tati, ca de obicei- “tati”, “iubirea”- in cor. Am strigat ce-am strigat si, neprimind niciun raspuns, m-am ridicat din pat sa il chem la fetita, gandindu-ma ca nu ne aude, ca o fi pe la bucatarie, ma rog. Si cum am deschis usa, sufrageriei, mi-a sarit in ochi un caiet deschis pe manerul canapelei, pe care tati ne scrisese cateva randuri. Nu va speriati! nimic de rau. Doar ca mare parte a celor fin firma pleaca in team-building si trebuia sa fie mai devreme la serviciu. Sa mai precizez ca el nu a vrut sa plece cu ei ca sa nu ne lase pe noi singure? Si asta fara sa-i fi cerut eu, mi-a zis abia acum doua zile, ca un fapt divers.

 

Dar tot am ramas in dimineata asta fara pupici si parca nici cafeaua nu mai are acelasi gust… si casa pare mai goala, desi cea mai mare parte a zilei e in felul asta, doar cu noi.

Cum va fi ziua de azi, nu stiu. Am ceva planuri, dar parca pentru prima parte a zilei as vrea altceva. Insa ma gandesc ca de maine s-a dus vara si trebuie sa o duc pe cea mica sa se mai bucure de parc, ca apoi nu se stie cand mai ajungem pe acolo. Saptamana asta am tot avut plimbari diferite. Si in seara asta mai avem o mica plimbare planificata. Dar pe week-end… nu stiu care va fi programul.

Dar trebuie sa fiu multumita ca am avut o vara atat de prelungita incat nici macar nu constientizez ca e octombrie. Ma uit la data scrisa pe telefon, dar mintea mea nu proceseaza informatia. In constiinta mea e un fel de august… inca.

Va doresc sa aveti un week-end cat mai fain! Iar eu astept sa vina seara sa primesc portie dubla de pupici.