Eu si teoria mainilor

Sfbacterie scria despre aspectul mainilor la femei, care cica ar trada diferite trasaturi de personalitate. Asa o fi. Si de-asta ma indoiesc ca privind mainile mele, s-ar putea trage vreo concluzie mai de Doamne- ajuta. Mainile mele arata... mai bine nu ma gandesc cum. Si nu vorbesc de spoiala datorata strugurilor, care s-a dus pana la urma cu mult spalat, dar nu mai mult ca de obicei si nu de rufe. Vorbesc asa, de aspectul lor general, de care nu ma sinchisesc. rareori m-a apucat in decursul lungii mele vieti grija pentru manichiura. Si atunci le lasam sa creasca, le vopseam, le pileam, stiti voi, chestii din alea de care fac doamnele si domnisoarele. Mi-am amintit ca, pe vremea cand eram la inceputuri cu sotul, aveam unghiile lungi, ojate, aranjate. Aspectul pielii nu mi-a facut mari probleme pana acum. Dar unghiile... unghiile sunt partenerele mele, ele ma ajuta sa imi macin nervisorii si gandurile. Asadar, l-am indus in eroare pe al meu la momentul ala viitor sot. O fi crezut omul ca asa-s eu. Dar era doar o toana de moment. Si nu m-a mai apucat prea des de atunci incoa’. dar poate fac un efort. Sa vad daca observa. Ah, pe cine pacalesc? Scriind astea, mai ca am tinut buzele inclestate. Mana cealalta se indrepta vertiginos catre ele. Va dau voie sa radeti. Poate asa ma simt si eu.