Oarecum ma asteptam, dar aveam asa si o urma de speranta… poate-poate. Uite ca n-a fost. Altadata sa-mi fie invatatura de minte. Mai bine pierdeam doi lei decat sa pierd o carte. N-am gasit cartea de saptamana trecuta. Am gasit altele, dar abia dupa ce am renuntat sa o mai caut pe aceea. Cand voi mai fi in dubii, mai bine o cumpar. La 2 lei bucata, cel mult pierd acei doi lei. Sansele de a regasi un titlu care nu se afla in mai multe exemplare in rafturile acelea sunt minime. Cititori sunt, de data asta am intalnit si tineri, si cartile astea ieftine se vand ca painea calda. N-am mai plecat foarte incarcata de data asta, dat fiiind ca m-am axat mare parte a timpului pe cautarea febrila a unui singur titlu. Pe care nu l-am gasit. As fi dat si mai mult, dar nu era. Voi mai merge peste o saptamana-doua, desi trebuie sa recunosc ca ma termina caratul caruciorului in brate pe scari.
luni, 3 octombrie 2011
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ce rămâne din noi
Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...
-
Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...
-
Aceasta este pentru mine a cincea carte scrisa de Mircea Eliade pe care o citesc in cei aproape 3 ani de existenta a blogului. Inainte de bl...
-
Cam lungă pauză de blog, aproape două luni. Și asta pentru că programul meu este tot mai încărcat, fiică-mea a început clasa întâi, am intr...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu