La o cafea cu voi

Ma uit ca am vreo cateva articole deja scrise, plus doua recenzii finalizate zic eu si altele incepute si eu nu ma indur sa le postez. Ce astept, nu stiu. Da’ parca nu-mi plac. Sau nu stiu, parca acum nu mi se mai par importante. Stiti ce am observat? Cand scriu asa, liber, ca acum, nu ca altadata as scrie cu pistolul la tampla, dar cand scriu ca si cum as sta de vorba cu voi la o cafea, parca nu-s asa exigenta si nu tai din replici, nici nu le las la pastrare. Dar cand scriu ceva despre un anumit subiect, ceva critic sau o parere pe o tema pe care mi-o fixez, atunci gasesc cusururi peste cusururi. Si dureaza pana schita devine articol pe blog. In schimb la astea e mai usor sa le pun titlu. Cand scriu de-ale mele insa, neexistand un subiect anume, nu mai gasesc asa usor titlu. Si doar stiti, ca v-am mai spus, titlul are importanta sa.

In cazul meu, sunt doua chestii ce se bat cap in cap si eu vreau sa le impac pe amandoua. Si incerc sa scriu din ambele categorii. Oare am devenit mai exigenta cu ceea ce public? Intrebare retorica, de altfel, caci stiu prea bine ca asa e. Daca privesc spre inceputuri, parca mi se par penibile unele articole. Bine ca nu obisnuiesc sa recitesc prea des articole mai vechi. Dar si acum ma consider incepatoare in ale blogarelii, mai am multe de invatat chiar si in ceea ce priveste scrisul. 

In alta ordine de idei, a disparut de cateva zile unul din bloggerii pe care ii citesc nu o data, ci de mai multe ori pe zi. Este vorba de Mircea Vladut. Ma gandesc ca ori e la struguri cum au mai fost si altii, ori e in pana de inspiratie, ori l-a suparat careva. Sau poate face un experiment asa cum m-am gandit si eu mai de mult sa fac. Te asteptam sa revii! (Sunt sigura ca sunt si altii in afara de mine care asteapta aceasta revenire din neant.)

P.S. : Nu stiu ce titlu voi pune. Probabil va fi un flash de moment caruia ii voi da curs.