miercuri, 24 aprilie 2013

Cum am petrecut eu Ziua Cartii

Vrut-am eu sa merg aseara pe Lipscani si-am asteptat cu emotie intreaga zi sa se faca seara. Nu eram complet sigura ca voi ajunge, dar am tot sperat, am facut calcule, ba chiar si o scurta lista cu ce titluri mi-ar place sa gasesc. Si cu putin inainte de ora la care ma gandisem eu sa plec, a venit sotul acasa si au inceput si stirile si intre ele, o scurta transmisiune in direct de la locul respectiv, unde multiime de oameni asteptau sa inceapa evenimentul mult asteptat, pe marginea multimii de carti deschise pe pavaj. Si am cantarit amandoi avantaje-dezavantaje, la care s-a adaugat propunerea lui de a cumpara acele carti ce le doream decat sa ma ingramadesc acolo. El e genul care prefera sa dea mai mult decat sa stea la cozi sau sa se imbulzeasca. Numai ca nu era doar asta pentru mine. La urma urmei, nici nu ardeam de dorinta dupa titlurile alea si la cate am deja, nu era asta o urgenta. Altceva ma tragea acolo. As fi vrut sa vad, sa asist, prea frumos mi se parea totul. Si presupun ca asa a si fost. Nu cred ca doritorii de carti ar fi semanat cu doritorii de tigai.



Dar ma aflam in minoritate, ei doi preferau sa facem altceva si nu stiu cum se face, dar le place teribil sa fim toti trei impreuna. Si ce era sa fac? Am renuntat, cu regret, dar ca sa compensez, am citit si in parc pan atarziu, in vazul si spre uimirea celorlalte personaje din parc, ce nu prea pareau familiarizate cu fenomenul. Bine, nici nu cred ca am constituit pentru ele un exemplu de urmat, genul ala de oameni nu sunt asa de usor de corupt la ceva bun. La fel cum facusem si in cursul zilei pe terasa la Mc, in fata unui savuros earl grey cu aroma de bergamote ori pe o alta banca, in alt parc.

Sunt multumita ca am celebrat Ziua Internationala a Cartii citind in locuri in care aceasta activitate putea parea ciudata- caci in prima parte a zilei sesiunile de lectura se desfasurasera in zona Obor, unde predomina o cu totul alta atmosfera. Si unde am gasit cu doar 5 lei un volum de povestiri de Franz Kafka, pe care pana atunci il gasisem cu 10-15 lei si nu-l luasem.

2 comentarii:

  1. Noi nu am rezistat in nebunia de pe Lipscani de aseara.
    Macar de-as fi simtit ca oamenii sunt infometati de lectura, dar nu. Oamenii erau infometati de ceva gratis.
    Am inteles ca a fost bataie, s-au calcat in picioare, s-au impartit pumni si picioare pentru cele x carti.
    Pacat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, am aflat si eu, ulterior scrierii articolului, cum a fost de fapt. Cum nu ma asteptam sa fie. Pacat, intr-adevar...

      Ștergere

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...