Dulce nostalgie... pe urmele lui Grigore Bajenaru

Cismigiu et Comp

De acest roman am aflat, spre rusinea mea, destul de tarziu, depasisem cu mult varsta adolescentei si, de cate ori am gasit referiri la el, impresia mea a fost ca este cu si pentru adolescenti. Ceea ce nu a facut ca dorinta mea de a-l citi sa fie atenuata. Iar rasplata, satisfactia sufleteasca traita, a fost peste asteptarile mele. Am pornit la drum cu gandul ca recuperez o lectura potrivita altei etape a vietii mele, ca umplu o lacuna din trecutul meu de cititor, dar ceea ce am citit mi s-a parut nu doar adecvat varstei pe care o am, ci si oricarei alte varste deasupra ei. In afara de faptul ca m-am amuzat cum n-am mai facut-o de mult citind o carte, acest splendid roman a avut harul de a rascoli in maldarul dezordonat al amintirilor mele, trezind la viata amanunte de care nu numai ca uitasem complet, dar nici nu cred ca mi le-as fi putut aminti altfel, toate, cum era de asteptat, incarcate de emotii nostalgice.



Romanul are caracter autobiografic si evoca anii de liceu ai autorului, care, pe vremea aceea, corespundeau claselor V-XII de astazi. Dintre randuri se desprinde duiosia cu care scriitorul priveste toate aceste amintiri, nu e doar nostalgie, ci si un dor greu de definit fata de acei ani nespus de frumosi, bogati in intamplari pline de haz, in emotii copilaresti atat de intense cum numai la varsta aceea pot fi. Astfel ca rezultatul este o scriitura plina de farmec, harul de a povesti este evident, lectura este una din cele care merge direct la suflet, care te incarca pozitiv, starnindu-ti felurite emotii. Iar minunatul Cismigiu, ca martor al odiseei elevilor, ofera un fundal incantator, ce te imbie la visare. Atat de bine sunt imbinate toate, ca n-as putea gasi un cat de mic cusur.

O lectura plina de savoare, o lectura dulce, pentru care nu m-am simtit prea batrana, ci am gustat din plin, cu acel nesat al cititorului in fata unei carti ce are acel "nu stiu ce".


Buna dimineata, baieti!

Cat despre acest roman, in care are loc o schimbare esentiala- elevul sugubat din Cismigiu et Comp. acum este profesor- a fost un fel de desavarsire a primului. L-am urmarit pe fostul elev, ce a lasat in urma propriile sotii, de-a lungul anilor fructuosi ai carierei sale de dascal. Cu un talent deosebit de a intra in sufletele elevilor, de a le castiga o dragoste sincera si chiar oarece complicitate, in el ramane mereu vie amintirea elevului care a fost candva. Tot nostalgia este trairea dominanta, dar de aceasta data coordonatele sunt putin diferite, alt gust si alta culoare capata amintirile. Si, desi nu-ti mai sondeaza la fel de intens propria memorie, impartasesti trairile personajului-narator, preiei din ele.

O deosebita placere mi-au facut intamplarile din viata marilor personalitati ale culturii noastre sau evocarea intalnirilor dintre narator si unele dintre acestea- pagini ce mi-au produs impresii intense, incat marturisesc ca tare mi-ar fi placut sa am un astfel de profesor, care sa-si imbogateasca orele de curs cu aceste suplimente deosebit de interesante.

Finalul insa m-a impresionat mai puternic decat credeam- intensitatea emotionala devine uriasa. Tristete, duiosie si o groaza de amintiri navalesc intr-un amurg contemplativ, starnind o adanca parere de rau dupa frumosii ani ce au trecut si nu se mai intorc. In curtea liceului in care, cu o jumatate de veac in urma, un elev pasea pentru intaia oara, sfios si plin de temeri- acelasi elev, avand acum in spate o viata inchinata scolii, mai intai ca invatacel, apoi invatand la randul sau pe altii, se intalneste cu un fost elev al sau, si acesta brazdat de anii ce s-au scurs si peste el.

La un moment dat, privindu-si ceasul de la mana, cel din urma se arata uimit:

" - Dar cand, oare, s-a scurs atat de repede o ora intreaga... saizeci de minute?
  -Eu ma intreb cu tristete, ii raspunsei, cu un oftat discret, cand s-au scurs cei saizeci de ani de viata ai mei?!"