Fiindca m-a starnit oarecum
un articol al carui link o sa-l pun maine, ca acum sunt pe faimoasa tableta si nu ma chinui, m-am gandit sa va mai zic cum stau cu kilele. Saptamana trecuta nu a fost una tocmai buna, abia am reusit un kilogram sa mai cobor, am avut o stagnare de cateva zile si nu am fost prea incantata, mai ales ca nu am sarit de pe fagas. Dar acum a inceput sa se miste iar acul si sper ca maine, dupa ziua super alergatoare de azi, sa mai cobor jumatate de kilogram. Ca ma obisnuisem cu jumatate de kg in minus din doua in doua zile, si asa as vrea sa continui pana...nu stiu exact pana cand, dar nu chiar cum imi zice al meu ca asa ma pot reduce la zero in nu stiu cat timp, ca n-am stat sa calculez.
Oricum, faptul ca pot purta deja niste pantaloni care mi-au placut enorm de mult si au costat o groaza de bani la vremea aceea, e un motiv sa fiu incantata. Misto a fost ca, dupa nu foarte mult timp, acei pantaloni imi ramasesera mari. Cap sec sa investesc atat stiind ca sunt la cura de slabire si ca vreau sa mai dau jos. Dupa ce au ramas mari, mi-i lua uneori sora-mea. Apoi, dupa vreo doi ani, incapeam in ei, dar aveam totusi nevoie de curea. Dupa alti ani in care nici nu mai visam la ei, ii pot purta iar... pana or ramane iarasi mari. Sper. Si nu ma supar.
O sa fac si eu niste poze, in viitorul apropiat. Adica trebuie sa pun pe careva. Ca sa nu fac poze in oglinda. :)))
Da, interesant: pantalonii raman aceiasi, numai omul se tot schimba!
RăspundețiȘtergereApropos de titlul postarii, stiti ce carte am citit de curand (daca fituica aceea o pot numi carte!): ,,Jurnalul unui hamster".
Iti trebuie oarece imaginatie ca sa scrii asa ceva!
Cel putin ca fizic, ne schimbam permanent.
ȘtergereCiudat si amuzant titlu, nu mi-ar trece prin minte nici ce ar insemna sa scrii o astfel de carte, dar nici sa o citesc fara recomandari convingatoare.
Gasiti ,,Jurnalul..." in librariile Humanitas. Eu l-am citit in libraria de pe Bulevard, acolo unde se poate servi si un ceai; un sfert de ora a durat lectura.
RăspundețiȘtergereAm tinut doi hamsteri in casa, era fii-mea mica pe atunci. Pe una din hamsterite o chema Nadia. Se urca pe piciorul tau si in cateva secunde ti se cocota pe umar. Aici ii placea sa serveasca masa, caci isi scotea din buzunarele de la falci proviziile. Era moale si alba ca o floare de magnolie. N-am avut animal in casa mai dragut decat hamsterul asta! A trait 3 ani (varsta maxima). Au fost ceva suspine la moartea ei (fii-mea a jelit-o cu lacrimi!).
Tot un bot de lut sunt si animale, doar ca ele nu stiu ce-i egoismul, ura ...si adora (mai ales pisicile) rasfatul.
Cel mai important lucru este să te simți bine în pielea ta. Nu e nevoie să te forțezi să slăbești, oricum dacă ai voință să faci asta în curând o să scapi de kilogramele în plus și crede-mă și eu am trecut prin asta.
RăspundețiȘtergere