De-a lungul timpului am tot auzit de aceasta carte. Si numai lucruri bune, impresii cat se poate de pozitive. Abia acum am ajuns sa o citesc si eu. Caci, nu-i asa? O carte buna nu se demodeaza niciodata. Povestea exercita o fascinatie aparte, ilustrand nu doar o epoca destul de indepartata- secolul al XVII-lea, ci si o alta lume si destine tulburatoare. Povestea unui tablou. Sau a persoanei zugravite in el. Poate ca vi s-a intamplat vreodata, privind un tablou, sa va intrebati cine ra persoana pictata acolo, ce viata avea, ce patimi, ce temeri, ce doruri. Ori poate v-ati intrebat cum a ajuns sa fie pictat un anumit tablou, de unde si pana unde a ales pictorul tema respectiva.Reproducerea tabloului de pe coperta cartii reprezinta primul impuls, primul punct de atractie ce va va indruma spre interior pentru a afla povestea ticluita in jurul acestuia intr-o maniera foarte convingatoare, pastrand intact spiritul epocii, ca si cum insasi fata din tablou ar fi scris acele randuri, intr-o tarzie confesiune. Griet, o tanara dintr-o familie saraca, ajunge slujnica in casa pictorului Johannes Vermeer. Conditia de slujnica nu o multumeste, de altfel nici nu este intampinata cu prea multa bunavointa, iar ea pare sa posede o inteligenta aparte, ce o ridica deasupra statutului sau umilitor. Nevoita sa indure rautatile pe care i le fac cu vadita placere unii membri ai casei, ea isi gaseste alinarea in atelierul in care picteaza stapanul sau.
Griet reuseste sa-ti atraga de la bun inceput simpatia- este devotata parintilor sai, pentru care trudeste neincetat, fidela credintei in care s-a nascut si a crescut, dovedind un spirit viu si o minte iute. Convenientele vremii legate de port, de obiceiuri, de mers, de exprimare, sunt foarte bine trasate si respectate. Totusi, am avut senzatia ca personajul nu-si dezvlauie in intregime sufletul. Amanunte abia punctate, care ar fi trebuit, zic eu, tratate si explicate mai amplu, legate de ceea ce este pur feminin in ea, de sentimentele, de trairile sale. Se trece cu prea multa usurinta in a doua jumatate a cartii peste episoade ce ar fi putut fi si impuneau mai multa viata in ele. Nu razbate patima la care m-as fi asteptat, confesiunea nu este deplina, ori poate n-am sesizat eu indeajuns subtilitatile. Oricum, senzatia mea a fost ca ceva lipseste, in timp ce episoade mai putin incarcate emotional sunt tratate destul de complex. As fi vrut sa mi se dezvaluie mai mult din natura instinctuala a lui Griet. Nu ca asa n-as fi inteles, mi-au fost destul de limpezi sentimentele ei. Stiu, astfel se pastreaza unda de mister, dar ii rog pe cei care au citit cartea sa-mi spuna daca gresesc cu ceva in criticile mele.
Totusi, de placut, mi-a placut mult cartea, de aici si nevoia mea de completare, de mai mult. Trebuie sa recunosc si cat de mult m-a fascinat tabloul respectiv, are acel ceva care iti starneste imaginatia in asa masura incat sa-ti plasmuiesti propria poveste pe marginea lui.
Cartea Fata cu cercel de perla de Tracy Chevalier poate fi comandata de aici. Sau, daca preferati varianta electronica, de aici.
Povestea este pur fictionala desigur. Nu are prea mare lucru de a face prea mult nici macar cu persoana artistului Vermeer, atat cat se stie despre el, romanul de mai sus nereusind sa descrie un personaj cat de cat posibil mai asemanator cu o persoana de genul lui Vermeer care ar fi trait in orasul Delft, Olanda in sec 17, si parca descrie mai mult aventuri romantate de sec 19 pe decor olandez turistic vazut de un american in vacanta amestecat cu chick lit contemporan decat ceva catusi de putin realist, chiar si fictionalizat...desigur cele cateva detalii turistice fiind probabil ca niste pete de culoare interesante de pe o carte postala de mai buna calitate, si pretandu-se deosebit de bine la scenarizare Hollywood plus la o gramada de brosuri turistice invitand lumea sa se mai gandeasca poate sa mai viziteze si Delft, (unde este in prezent expus acest tablou), nu numai Haga, Amsterdam sau Rotterdam, sa se gandeasca la gruparea artistilor in principal comerciali din Delft de la vremea Epocii de Aur a picturii olandeze din sec 17, si poate sa mai cumpere si cate o vaza suvenir de-acolo, (orasul Delft fiind cunoscut pt portelanul albastru de Delft creat acolo inspirat initial de vazele chinezesti care ajunsesera in Olanda cu ocazia comertului initiat de East India Dutch company in sec 17, insa fiind totodata si un oras cu o universitate tehnica deosebit de reputabila fondata in sec 19, orasul scolii-curent de Arhitectura de la Delft din sec 20, si fiind si orasul de bastina a d-lui Hugo Grotius, care a pus bazele Dreptului International tot in sec 17).
RăspundețiȘtergereTotodata se pare ca portretul nu reprezinta nici macar o persoana-model autentic, ci este un fel de studiu de expresie, (desi in aceste cazuri putea fi comun uneori ca pictorii sa isi roage unul din membrii familiei sa pozeze asa pt ajutor, si este posibil, desi nu se stie, ca unele din trasaturile acestei fete sa fie asemanatoare cu fiica de varsta cca 12 ani pe atunci Maria a lui Vermeer, dar nu se stie sigur). Nu este ceva sigur, insa se pare ca majoritatea celor care opineaza despre asta au ajuns la aceasta concluzie.
Eu nu am citit cartea, am vazut filmul, si desi o admir pe d-na Scarlett Johenssen, trebuie sa marturisesc ca nu am reusit sa retin absolut nimic despre acel film, atat de anost mi s-a parut, plus total lipsit de orice intriga cat de cat realist posibila nici macar asa la nivel romantat si fictionalizat, daramite cat de cat interesant pt a aduce niste elemente legate de locurile si epoca respectiva unde si cand a fost pictat acest portret. Parca retin ca cinematografia a fost frumoasa, in film aparand diverse cadre care chiar pareau portrete si din care unele chiar tin minte ca pe moment mi s-au parut estetice, nu deosebit de memorabile, insa efectiv intreg filmul a devenit astfel ca un fel de brosura statica cu poze, si nu reprezenta vreo poveste cat de cat dinamica.
Pt mai multe informatii, de fapt mai multe intrebari si posibile raspunsuri despre acest portret, http://www.girl-with-a-pearl-earring.info/
erata: Scarlett Johansson...mereu ii gresesc numele !
ȘtergereSi mie mi-a placut. Am vazut si filmul, dar nu m-a impresionat. L-am inteles pentru ca citisem cartea.
RăspundețiȘtergere