vineri, 12 aprilie 2013

De tot felul, adunate

Zic- hai sa scriu si eu, ca n-am mai scris pe blog zilele astea, fara motive intemeiate. Vreo cateva ciorne si doua recenzii asteapta hotararea mea de a le cizela si-apoi a apasa butonul magic. Si-uite ca n-am avut fie chef, fie timp. Nu ca as fi facut cine stie ce. Mai multe plimbari- recunosc. Daca-s atat de fermecatori copacii infloriti... Chiar de-a fost mai frig, eu tot pe drumuri. Si am sio reusit sa citesc mai mult pe zi decat in ultimul timp. La inceput de an, pe Goodreads, mi-am propus eu sa citesc 60 de carti in anul de gratie 2013. Si sunt cam in urma, dar nu-i bai. Daca ma apuc, de exemplu, de Donul linistit al lui Solohov, e ca si cum as citi cel putin 4 carti de dimensiuni medii spre mici, daca poate fi facuta o astfel de evaluare.

Azi sotul meu schimba rotile de iarna cu cele de vara. Sper ca vremea nu mai are de gand sa ne faca vreo surpriza care saimpuna vechea textura de cauciuc. Nu de alta, dar eu deja sunt numai cu gandul la tei infloriti, la tricouri si alte haine lejere. Si prevad ca-mi va fi mult mai lesne de indurat caldurile. Doar nu am de gand sa ma opresc aici din subtiere. Ma pot lauda deja cu un splendid 69... de kg.
Pacat ca pe cantar nu apar decat numere rotunde. Da' las', ca bietul cantar, asa mecanic si inapoiat cum pare, e mai bun ca unul electronic- nu te lasa la greu. Oricum, are un design destul de elegant, nu va imaginati vreun cantar preistoric. Chiar, n-am mai vazut de nu stiu cand vreun mos sau vreo babuta cu cantarul la colt de strada. E drept ca nu prea ma orientam eu dupa astfel de cantariri, ca fiind imbracata si incaltata arata mai mult. Dar asa, ca idee. Pare-se ca a disparut si aceasta mica afacere.

Si-acum trebuie sa incerc sa-mi mentin o oarece stare de bunadispozitie si sa identific ce as outea face azi. Ca doar e vineri si cel putin in teorie, ar trebui ca zilele acestea de final de saptamana sa fie mai altfel. Ma bate gandul sa iau unul din ceaiurile pe care le-am vazut recent- aparitii noi in gama Fares, diverse combinatii de plante si fructe- de savurat. Dar vorba e ca am cateva cutii- destule- cu care ma delctez si ar fi cazul sa mai golesc din ele in prealabil. Si astea noi au preturi cam marisoare, dar promit mult. Si simturile mele merita, nu? Si ar mai trebui sa decid si asupra unuia din sortimente, ca nu le pot lua pe toate patru. Unul pica din start, fiindca are ceva adaosuri calorice, vrand sa semene cu Latte Machiatto, restul mi-s deopotriva de tentante. Gandesc, gandesc, nu-i graba.

Ei, hai, ca-ntre timp a sfasiat si soarele panza de nori, de cand tot scriu. Tre' sa-i fac galerie, sa prinda curaj.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...