Inceput de luna, inceput de saptamana. Ambele intr-o maniera descurajatoare. Cu adevarate prapastii prin stomac, dublate de emotivitatea si timiditatea de care nu duc in lipsa in general. Pe toate liniile- prost. Nu-mi place starea pe care o am, nu reusesc deocamdata sa o inlatur. Pur si simplu o contemplu, ii simt fiecare spin si nu pot decat sa ma supun ei. In momente importante nu sunt persoana care sa faca fata cu brio unei discutii, emotiile ma tradeaza, imi dezvaluie slabiciunile. Acum scriu mai mult intr-o incercare de a-mi mai descarca din tensiune. Desi imi repet in sinea mea ca exista Cineva care ma ajuta in fiecare moment si, probabil si acum se va intampla asa, nu ma pot sustrage deznadejdii, pare a fi mult mai puternica decat acel gram de incredere, de credinta in Bine.
Desigur, o urma exista, altfel nici de gandit nu as putea. Pot doar sa sper, momentan. Revin mai tarziu, poate cu ganduri mai increzatoare, mai bune.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...
-
Aceasta este pentru mine a cincea carte scrisa de Mircea Eliade pe care o citesc in cei aproape 3 ani de existenta a blogului. Inainte de bl... -
Cam lungă pauză de blog, aproape două luni. Și asta pentru că programul meu este tot mai încărcat, fiică-mea a început clasa întâi, am intr...
Pai e mare lucru ca esti constienta de emotiile tale negative. Cineva te ajuta cu siguranta, caci astfel le poti descarca si trece mai departe de ele.
RăspundețiȘtergereNu credeam ca e cine stie ce. Uneori le percep atat de bine, le constientizez efectele dar si efemeritatea. Iar cand sunt in plina desfasurare, fiecare aspect al lor e palpabil.
Ștergere