In
urma cu doi ani, cand adormeam copilul, noaptea, ca sa-mi treaca timpul fara sa
innebunesc de plictiseala, numaram in gand cartile pe care le aveam. Imi era
usor pentru ca aproape toate erau cumparate in timpul de cand ma mutasem in
Bucuresti. Nu le tineam socoteala celor de la Bacau, ar fi fost prea greu. Dar
cele cu care mi-am inceput biblioteca de azi erau pana intr-o suta si puteam
face fel de fel de statistici. Le imparteam in gand pe edituri, calculam cat
dadusem pe ele, apoi o alta statistica le impartea in cele citite si cele
necitite, ori in cele scrise de autori romani si cele scrise de autori straini.
Am inceput apoi sa le notez intr-un caiet. Greu de tinut pasul, pentru ca aveam
de recuperat din urma si cu timpul detaliile le-am mai uitat.
Biblioteca insemna pe atunci un raft negru de
plastic din acelea pe care le poti folosi in baie sau in hol. Apoi s-a extins
pe un sector din sifonier si in masuta din bucatarie. Apoi toate s-au mutat in
saci si sacose o data cu mutarea in alta adresa si de acolo nu au iesit decat
asta-toamna. Pentru a se muta in biblioteca adevarata. Ramasesera cateva pe
afara, apoi cele de pe afara iar s-au inmultit, in pungi, sacose, pe sub dulap,
pe unde am gasit cate un coltisor liber si neexploabil in alt scop. Am facut un
recensamant scris, de care m-am tinut pana pe la inceputul anului, pe coli
albe, care au ajuns sa fie atat de multe si numarul volumelor sarise de 600,
incat treptat obosisem sa tot notez. Cate una, cate doua, cate mai multe (cand
gasesti titluri importante la preturi de nimic, si te gandesti cum arunci pe
lucruri total inutile alti bani- de exemplu pe mancare, care iti potoleste o
pofta sau foame de moment si nu te alegi cu nimc, n-ai cum sa rezisti sa nu dai
banii aia pe acele carti)- s-au adunat de nu mai stiu cate sunt si nici rabdare
sa le mai numar nu am, pentru ca intre timp le-am mai rearanjat si prin
biblioteca si nu pot spune ca acolo se afla fix atatea carti cate erau cand
le-am inregistrat in ordinea aranjarii.
Adevarul e ca nici eu nu pot sa dorm cand ma gandesc la pretul unor carti din biblioteca mea. Or fi fost unele un chilipir, dar altele...nu mai zic nimic.
RăspundețiȘtergereFelicitari pentru implinirea venerabilei cifre de 600 de carti. La multe carti!
Ei, pe atunci nu ma ingrijoram de cat au costat, Abia daca ajungeau in total la 2-300 de lei. Acum, insa, nu mai spun si nici nu vreau sa ma gandesc cat am cheltuit pentru ca e printre putinele investitii de care nu imi pare rau. :)
ȘtergereCe-mi place postarea aceasta! :)
RăspundețiȘtergereUneori, seara inainte de somn, fac si eu inventarul cartilor. Ma gandesc la fiecare, la locul pe care il ocupa in biblioteca, la perioada din viata mea in care am citit cartea respectiva. Uneori ma ridic din pat si le reorganizez, pe edituri, pe autori, citite vs necitite..Si sunt foarte incantata cand fac aceste lucruri..ma simt ca si cand as avea o mare comoara pe care trebuie sa o pazesc si sa o inmultesc:)
Exact! E o activitate atat de placuta. Anevoiasa, ce-i drept, cand sunt atat de multe, dar cu atat mai... aducatoare de un sentiment de satisfactie si desfatare. Ma bucur ca mai exista cineva care are aceleasi placeri. :)
Ștergere