S-a dus si week-end-ul, nici nu ma
asteptam sa tina mai mult. Dupa o intreaga zi de sambata petrecuta la tara, in
aer liber, si partial la iarba verde, duminica a fost zi de somn. Am dormit enorm de mult, incat cafeaua de dimineata am baut-o dupa ora 11, iar dupa-amiaza, alta repriza de somn pana dupa ora 6 seara. Un somn greu, cu vise limpezi si care mi-au ramas intiparite in memorie.
M-am bucurat ca am putut profita de ceva
vreme si pentru mine. Chiar daca am avut
responsabilitatea celei mici, a fost mult mai degajata atmosfera. Mai intai,
noi doua, singurele, fara sa fie nimeni altcineva in micul parc rural. Ne-am
adapostit de soare sub ansamblul de joaca, pe iarba si parca nicio alta pozitie
de citit nu mi s-a parut mai buna ca aceea. Fetita s-a jucat fara sa ma
solicite prea mult, incat am savurat clipe de relaxare foarte placute.
Mai
apoi, am facut o incursiune pe un ogor al familiei, care arata mai degraba ca o
gradina plantata cu porumb, caci era imprejmuita de diversi copaci sau
tufisuri, la umbra carora era o placere sa stai. Cea mica a cutreierat
incantata randurile de mici papusoi, pe care avea grija sa nu calce, dar numai
ea stie cati o fi calcat, ca am lasat-o sa se duca pana in capatul celalalt al
bucatii de mai multe ori si n-am stat sa-i numar pasii. Si eu am citit iar,
asezata pe margine pe dambul cu ierburi aspre, cu pamant uscat.
Se vede treaba ca trebuie o ploaie buna,
si prin zona asta si pe la tara la bunicii mei e la fel de seceta, plantele au
nevoie de apa si nu vine. Bunicii mei s-au chinuit asa sa praseasca, soacra-mea
inca nu, a zis ca e prea tare pamnatul si ii mai lasa. Una peste alta, mie mi-a
priit nespus de mult acea zi de sambata, caci mi-am putut satisface dorinta de
haladuiala prin tot felul de locuri. Sa stai in curte nu e la fel de
interesant. Nici cand eram mica nu curtea era locul meu preferat cand mergeam
la tara, ci locurile nelocuite, gradinile, dealurile, campurile, sa merg si sa
stau in mijlocul naturii cat mai putin marcate de prezenta omului.
Si aici imi place sa ma indepartez de
alei si sa stau asezata pe iarba. Nu am eu teama de capuse la nivel isteric.
Evident ca ma uit unde ma asez, dar in rest nu-mi fac cine stie ce griji. Numai
ca pe aici e mai greu sa o tin pe fii-mea in astfel de locuri, ea vrea numai la
locurile de joaca si acolo nu mai e la fel de placut pentru mine. Cum soarele
este de partea mea, desi o ploaie torentiala nu mi-ar displace deloc, cred ca
ma voi indrepta spre Cismigiu cu un arsenal de jucarii atragator pentru cea
mica, incat sa o tin ocupata si pe iarba.
Si mai tarziu vine si recenzia la care
am lucrat o saptamana intreaga. Acum e gata, o programez pentru ziua de azi.
Intrucat mi-am reparat laptopul si il pot folosi la parametri intregi, parca
m-am intors in vremurile de odinioara ale blogului, cand scriam mult si zic eu,
mai bine, pentru blog. Sa vedem daca imi va iesi mai bine si calitativ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu