vineri, 10 mai 2013

O scurta insiruire



O alta zi de vineri. Nici nu stiu cand s-a strecurat. Pentru cei mai multi, e prilej de bucurie. Si pentru mine, pe de o parte, dar pe de alta, imi arata doar ca timpul fuge si iar fuge. Dar imi place luna mai, e o senzatie minunata sa stii ca e luna mai. Teii sunt in prag de a-si raspandi parfumul, inca putin si voi dori sa imi petrec clipele de liniste pe o alee cu tei.

Ieri am facut cateva achizitii interesante- o carte a lui Marquez la mai putin de jumatate de pret de librarie, cateva la doar un leu, titluri importante de Dickens, Bulgakov si Tolstoi si altele ceva mai scumpe, de 4-5 lei, dar tot dintre dorintele mele. Daca as mai gasi Un veac de singuratate la un maxim de 25 lei, nu cred ca as mai vrea ceva in viitorul apropiat.

Dar viitorul apropiat inseamna Bookfest de pe 29 mai. Intre timp, sfera de interes s-a mai schimbat si ar fi destule de dorit si de pe acolo. Totusi, se impune o mica reorganizare a bibliotecii, dar mi-e greu sa renunt la carti, chiar daca nu sunt cine stie ce. As putea alege din cele citite pe care nu le-as mai reciti.


 Dar am mai incercat asta si nu mi-a iesit. Si nu ca sa le instrainez, ci sa le duc pe la ai mei, in pod. Acolo gasesti si ce nu vrei, caiete, manuale, culegeri din repertoriul nostru, al copiilor, dar si de-ale parintilor nostri. Voi vedea. Ma gandesc ca acelea ce au trecut deja proba timpului vor fi de interes si pentru generatia urmatoare mie, restul, mai putin. Numai ca mi-s toate dragi, din moment ce le-am citit si mi-au placut. Dar am sacose de carti in afara bibliotecii, una adusa o data de la Bacau, cuprinzand mare parte din colectia Literatura de la Cotidianul. Nu le-am scos din sacosa, cand am citit ceva, am luat direct de acolo si apoi am pus la loc tot acolo.

Iar acum, in fata unei cafele, caut o idee pentru azi, unde sa mergem. As merge sa ii iau celei mici ceva de incaltat mai adecvat pentru joaca. La Bacau s-a innoit de Paste, dar sunt prea frumosi ca sa ii faca flenduri in jocurile ei. Cei dinainte i-a facut varza in doua luni. Dar rau de tot, de s-a dezlipit talpa la jumatate si s-au tocit pana la captuseala, deci nu admit reparatii ca nu mai ai ce repara. Cei noi sunt de calitate, ceva mai scumpi, dar macar sa aiba o pereche intacta, ca nu stam toata ziua in leagane.

Sper sa avem un frumos sfarsit de saptamana. Nu va fi diferit, zic eu, dar poate fi infrumusetat. Am ceva idei, ramane sa le pun in practica. Ingredientele secrete sunt multa iubire, un zambet si o carte buna.

Tot ce-i mai frumos va doresc si voua!:)

Un comentariu:

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...