Bine v-am regasit dupa aceasta scurta vacanta. Sper ca v-au priit aceste zile frumoase si ca v-ati bucurat de linistea pe care sarbatorile pascale ar trebui sa ne-o aduca in suflete. Am petrecut aceste zile la ai mei, la Bacau si a fost foarte bine, am mers si la Inviere, in centru, desi initial voiam la biserica de cartier. Pana la urma, chiar daca eram obisnuita sa fie altfel, m-am bucurat ca am fost acolo aproape toti din familie si ca am reusit sa duc Lumina acasa. Nu pregatisem lumanari si acolo, vazand ca acelea pe care le luase tata, cu pahare de plastic atasate, incep sa dea chix una cate una, mi-am amintit de o pilda legata de pregatirea sufleteasca. Insa acum nu mai au asa larga aplicatie aceste pilde. Chiar daca mergi cu mana goala, diverse personaje cu lumanari gasesti imediat. Asa mi-am luat o lumanare din aceea in plastic rosu cu capac de tabla si aceea a fost singura care a rezistat.
Am mers si la tara, mi-am luat cateva imagini pe care le voi posta maine, caci azi m-am chinuit prea mult sa le descarc si nu mai am dispozitia necesara sa fac o selectie. Dar a fost minunat, asa de frumoasa era curtea, gradina, peisajele inconjuratoare mi-au amintit de copilarie, tare mi-ar place sa haladui putin prin padure, pe dealuri.
Parc, mall, oua rosii, cozonac, pasca, o cafea bauta in tihna cu sotul la una din cafenelele din mall, asa cum de mult nu mai reusisem. Acum o pot lasa si pe cea mica la locul de joaca fara sa trebuiasca sa fiu prezenta si evident, am profitat.
Apoi, trebaluiala, dar nu foarte multa, mese la care nu m-am imbuibat, dar am mancat bunatati traditionale si totusi m-am intors cu un kg in minus, spre marea mea uimire. Scotocit prin minunile din pod-carti sau haine de cand eram aha-haaa. Si timpul a trecut.
Bucuroasa ca totul a fost bine, ca nu am avut necazuri, m-am intors acasa, nu chiar plina de forte, caci nu pot spune ca m-am odihnit, am tras azi un somn din ala greu si tot obosita ma simy. Asa ca.... pe maine....
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Ce rămâne din noi
Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...
-
Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...
-
Aceasta este pentru mine a cincea carte scrisa de Mircea Eliade pe care o citesc in cei aproape 3 ani de existenta a blogului. Inainte de bl...
-
Cam lungă pauză de blog, aproape două luni. Și asta pentru că programul meu este tot mai încărcat, fiică-mea a început clasa întâi, am intr...
Adevarat a inviat!
RăspundețiȘtergereForte proaspete, caci tineretea e plina de energie.
Iar intoarcerea, din cand in cand, la locurile natale, iti improspateaza energiile. Poate o sa va mirati, dar acest lucru l-a sustinut insusi Herodot, cu mai bine de doua mii de ani in urma.
Asa ca, sarbatoarea continua... Caci asta-i viata, o sarbatoare!
Nu imi povesteati mai demult despre o carte a lui Hemingway cu acest titlu?
ȘtergereNu inteleg de ce sa nu te imbuibi, cand ai atatea variante ce-ti fac cu ochiul! O data pe an e Pastele. :)
RăspundețiȘtergereSi eu m-am imbuibat, dar spre deosebire de tine, am 1 kg in plus. Adica aveam, ieri dimineata. :)
Nu m-am privat, pur si simplu acum s-a obisnuit organismul cu cate putin si nu am simtit nevoia de mai mult. Ba chiar zilele astea am simtit ca nu mai pot inainte de a-mi termina felia de cozonac. Nu stiu daca excesele sunt asa bune, chiar daca e Pastele o data in an. Si in plus, sa perturb munca mea de atatea luni? Bineinteles ca am fost mai permisiva tocmai datorita faptuli ca era Pastele, dar am tinut in frau greutatea fara mari eforturi. Chiar si vin am baut un pic. De altfel, tentatii mari nu au fost, in afara de cozonac si pasca. Eu oricum nu as fi mancat carne de miel, doar de salata beuf m-am privat in mod deliberat si asta era din preferatele mele. Doar am gustat si atat. In schimb, multa miscare, noroc de aparatele de fitness din parc si de ce nu, de sarit coarda.:)
Ștergere