In plan indepartat se vede poarta de la vie si via bunicilor, care se afla dincolo de ogorul matusii
Si nucul meu...
Si eu...
Cu bunica si cu cea mica
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...
-
Aceasta este pentru mine a cincea carte scrisa de Mircea Eliade pe care o citesc in cei aproape 3 ani de existenta a blogului. Inainte de bl... -
Cam lungă pauză de blog, aproape două luni. Și asta pentru că programul meu este tot mai încărcat, fiică-mea a început clasa întâi, am intr...
A, deci asta e Raiul!
RăspundețiȘtergereDe fapt, sunt doua raiuri aici: unul modern, si altul ... arhaic!
Si, ca in orice rai respectabil, cativa sfinti si doi ingeri (fara aripi)!
Vreti sa stiti care e poza mea preferata? Penultima: acolo, un copil mare (cu doi copii mici) tine in brate doua jucarii si un fir de lacramioara!
Mi s-a facut dor de tara, caci si eu am un rai pe undeva pierdut printre dealuri.
Zile frumoase sa aveti!
Stiti ca abia acum am observat lacramioara? :) Daca nu-mi spuneati, nu o vedeam. Eu eram pe picior de plecare in poza aceea si asa, in ultimul moment, cautam sa fac o poza cu bunicul. Acum imi dau seama ca n-am poze intre cele de la tara in care sa fiu impreuna cu sotul pentru ca fie facea el poza, fie nu era cu mine in periplul meu fotografic. Stiu ca sunt si eu un copil, dar va multumesc pentru compliment.:)Imi place sa fiu copil din cand in cand si reusesc mai mult decat ar trebui, dar nu vad nimic rau in asta. Asa, viata e mai senina. :)
ȘtergereEu v-as sfatui sa ramaneti mereu asa.
RăspundețiȘtergereNu vedeti, adultii, acesti fosti copii, pe zi ce trece sunt tot mai incrancenati.
Avea dreptate Brancusi: cand incetezi sa mai fii copil, nu mai existi!
Intr-adevar, un colt de Rai. Mai ales gradina cu pomii si cu atata verdeata. Parintii tai chiar au facut ceva minunat acolo.
RăspundețiȘtergerePoza mea preferata? A opta. De ce? Pentru ca arata ca-ti place absolut totul de acolo.
E opera bunicilor mei. Stiu ca par a fi parinti, nu-s atat de batrani, dar parintii mi-s si mai tineri. :))
ȘtergereCat despre poza a opta, asa pitoresc mi s-a parut pana si wc-ul in acel peisaj, ca n-am ezitat sa pun poza, doar aveam de ales, nu le-am pus pe toate. :)))
Minunat, dar tot nu merg la mamaie, pentru că mă pune să plantez roşii care nu se coc!
RăspundețiȘtergereRosii din alea care se strica de verzi? Le stiu, dar pe mine nu ma pune nimeni sa le plantez. :))) A pus rasaduri prin pahare, ladite si altele asemenea?:)
ȘtergereEu chiar mi-s dori sa mai am o bunica in viata, sa simt iarasi viata de copil, sa ma bucur de lucrurile marunte..din pacate, vremurile alea au cam apus.
RăspundețiȘtergereLegile implacabile ale vietii, asa sunt ele facute, din pacate pentru noi.
Ștergere