luni, 13 mai 2013

Vine nunta



Credeam ca o sa ploua. Pare se ca nu are de gand, desi a fost ceva galagie. Au ramas norii insa numai ca nu ma sperii eu asa usor de ei. Daca ma gandesc bine, mi-ar place sa ma prinda nitel ploaia pe afara. Da pana atunci, am altele de facut si chef deloc. Nu mi-ar strica ceva ajutoare, dar nu le pot pescui de nicaieri.

In familionul mare e inceput de agitatie.  In mai putin de doua luni avem nunta fratelui meu si pare se ca sunt necesare intense pregatiri, unele vizandu-ma si pe mine. Numai ca eu, care nu sunt cu petrecerile de lux, in care primeaza toaletele fine, decorurile somptuoase si maniere protocolare, sunt mai degraba speriata si habar n-am cum voi face fata. Am vazut poze cu sala de evenimente rezervata si drept sa spun m-am cam muiat, nu prea am eu fata de asa ceva, eu sunt cu chestii mai simple, mai din topor.

Si apoi mai am si pe cea mica, si ea nu doarme decat cu mine, cel mult cu tati, dar nu cred, daramite sa stea cu altcineva. Candva, cand eram mica, se mai duceau si ai mei pe la nunti, desi in vremea aceea mancam mai degraba parizer. Pe urma, am inceput sa mancam chestii mai scumpe, dar pe la nunti n-au mai fost. Ei, si cand se duceau, ramaneam cu una din bunici.  Dar, evident, ne cam faceam de cap si oricum, era pentru noi ceva ciudat, un eveniment neobisnuit.

Nu stiu cum va fi, dar am ceva emotii. Nu am umblat eu prea mult prin restaurante, habar n-am de regulile din timpul mancatului sau cum se mananca pestele corect, asa ca sper sa nu aiba peste in meniu. La partea asta ma pot fofila, ca noaptea nu se mananca daca vrei silueta, nici macar la propria nunta, asa ca...

Iar vantul bate si o sa mai bata si perspectiva unei seri si apoi nopti intregi la toale elegante, cu tocuri in picioare, numai incantatoare n-o fi pentru mine, dar e un eveniment si n-oi muri din asta. De restul nu mai zic, ca e un subiect inabordabil fara dureri de cap.

Da’ peste toate astea, exista o singura problema careia nu-i gasesc rezolvare. Ce or sa faca ai mei cu cainele, ca n-are cine sa-l hraneasca si sa-i dea apa. Si la noi, numai el mai lipseste. J)

9 comentarii:

  1. O nunta ! Ce eveniment placut si deosebit ! Cu cine se insoara ? Zi si tu, povesteste, nu ne lasa asa curiosi...Cum s-au cunoscut ? O sa fie si la biserica ? Cum arata tinuta mirelui si a miresei ? Care e meniul ? Cum va fi tortul ? etc...(eu sunt ahtiat dupa nunti, doresc sa stiu toate amanuntele !)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Va fi si la biserica. De cunoscut s-au cunoscut in liceu, la olimpiadele de mate. :) Impreuna sunt de cativa ani abia, nu am calculat exact. Restul detaliilor nu le stiu inca, tinutele nici nu le-au luat inca, asa ca astea ti le voi spune cand le aflu. :)

      Ștergere
  2. Si la mine vine o nunta, in august; e nunta unei nepoate.
    Nu-mi fac griji, n-am emotii: ma imbrac cat mai taraneste.
    Bine ca nu se face la un restaurant cu specific chinezesc; ar fi fost o problema atunci: nu stiu sa folosesc betisoarele!

    RăspundețiȘtergere
  3. Hai ca ai inceput sa te fofilezi, semeni cu mine...Ba ca e copilul mic, ba ca nu stii protocolul...Chiar crezi ca in timpul nuntii sta sa te analizeze cineva pe tine cu ce tacamuri mananci?! Gandeste-te daca tu faci asa cu altii. Cel mai probabil nici ceilalti nu sunt atenti la asemenea amanunte. Veselia conteaza, dansul, glumele...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Eu nu fac asa, dar mereu am senzatia ca altii ar face-o si de aceea. :)

      Ștergere
  4. ...cum mai sunt adaposturi speciale, adevarate Hoteluri, unde il poate duce. E adevarat ca e un pic cam scump, dar e ingrijit acolo!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, probabil asta e singura solutie. Scump, scump, da' daca e nunta, ce mai conteaza, nu?:)))

      Ștergere
  5. Eu sunt mai 'norocos', in 3 luni de vara m-am angrenat deja la 3 nunti. Nu-mi fac probleme cu vestimentatia, sotia ar trebui :)

    RăspundețiȘtergere

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...