joi, 4 august 2011

Amintiri mai neplacute


Se intampla uneori, cand scotocesc in amintiri dupa subiecte pentru blog, sa ajung si la unele de care nu-mi face placere catusi de putin sa imi aduc aminte…dar daca am umblat in cufar, trebuie sa imi asum riscul. N-o sa vi le insir acum nici macar pe cele ce m-au impiedicat sa dorm asta-noapte pret de cateva minute (bine ca le-am alungat repede si le-am inlocuit, si astfel a venit si mult doritul somn). Insa trebuie sa va spun ca, atunci cand ajung la ele, sau ele ajung la mine, fie ma revolt, fie ma inspaimant, fie ma enervez…dupa caz. Fiecare are propriile amintiri neplacute, momente mai aporopiate sau mai indepartate pe care si-ar dori sa nu le fi trait…si suntem obligati sa traim cu ele…pe unele ni le amintim mai des, altele ies la iveala mai greu, dar totusi, exista, acolo in cotloanele mintii noastre. Nu ne putem spala creierul doar de ele…daca ne-ar lovi o amnezie, le-am pierde si pe celelalte…uitarea nu intervine selectiv sau daca o face, nu putem alege noi ceea ce vrem sa uitam. Astfel de amintiri imi dau un gust amar, ma infioara si mi-as dori ca ele sa nu fi avut ocazia de a mi se intipari in minte…dar, nu e dupa mine…Si totusi, ele fac parte din viata noastra, au contribuit mai mult sau mai putin la ceea ce suntem azi, fie prin cursul pe care l-au imprimat evenimentelor ulterioare, fie prin idei pe care ni le-am format datorita sau din cauza lor…Toate au rostul lor…chiar si aceste amintiri neplacute.

Un comentariu:

  1. Suntem ceea ce suntem, modelati intr-o oarecare masura si datorita amintirilor. Caci fara amintiri nu am avea identitate.

    RăspundețiȘtergere

Un fel de come back deși n-am plecat nicăieri (despre cărți, școală și altele de-ale vieții)

Cam lungă pauză de blog, aproape două luni. Și asta pentru că programul meu este tot mai încărcat, fiică-mea a început clasa întâi, am intr...