Ce fel de cititor sunt...

Iubesc cartile...asta o stiti deja...dar asa cum un pasionat de muzica are genurile sale preferate si genurile pe care nu le suporta, la fel si eu, pot spune ca sunt genuri pe care le agreez si genuri pe care nu le inghit. De fapt, asa cum exista si caricaturi muzicale, adica genuri ce te fac sa te gandesti de doua ori inainte de a le considera ca facand parte din aceasta sfera a artei, la fel exista si asa-zise carti, care nu intrunesc criteriile pentru a fi considerate valoroase, ci un fel de pseudo-carti, numite asa doar pentru forma pe care o imbraca. Bine, veti spune, in arta, fiecare e liber sa se exprime cum doreste, fie ca e vorba de muzica, fie ca e vorba de literatura. Dar cred ca fiecare evalueaza variatele forme pe care le imbraca fiecare arta dupa propriile criterii. Nu ma pot lauda ca citesc cele mai valoroase carti, cele mai profunde si aflate pe cea mai inalta treapta a ierarhiei. Insa urmez o linie de mijloc. Nu citesc carti de duzina si nici din cele ce te invata „cum sa... vinzi un elefant” sau „cum sa fii barbatul unei singure femei” si vice-versa. Nu ma omor dupa marile capodopere ale literaturii, dar uneori imi pica si cate un clasic in mana. Nu urmaresc sa devin vreo eminenta prin lectura acestor carti, insa prin ele imi imbogatesc orizonturile, ma relaxez si imi pun creierul la treaba totodata...Nu confund viata reala cu cea din carti, asa cum ar fi tentate anumite persoane sa creada si nici nu aplic in viata de zi cu zi exemple preluate din ceea ce citesc...insa unele idei imi dau tema de gandire si le gasesc aplicare.