Nici nu stiu ce sa fac: sa rad, sa plang sau sa urlu? E unul din momentele alea in care iti vine sa te apuci cu mainile de par. Pret de o tigara am lipsit. De obicei sta cuminte, ma asigur ca n-are ce boacane majore sa faca…in fine. Acum, termin eu tigara si merg sa iau oala din frigider sa incalzesc papa. Ea era in hol, cu pixul in mana, pictand peretii. Era deja al treilea, dupa cum aveam sa constat ulterior. Nu stiam pe ce sa pun mana, m-am blocat. Si ia repede buretele, toarna detergent pe el si da-i si freaca pe o portiune sa vedem ce se intampla. Ti-ai gasit…nici macar asa, ca idee, nu se lua ceva. Ma intorc si vad si usa frigiderului. Pe aia am aranjat-o repede cu cif si am rasuflat usurata. Dar peretii?...cand am dat si acolo cu cif, se lua vopseaua. Asa ca, ce sa fac eu azi, in Sfanta Duminica? Cum sa las eu asa, ca ma manca tati daca vedea…Am sters ce udasem cu o carpa uscata si apuca-te Andreea si demoleaza debaraua in cautarea cutiei cu vopsea portocalie. Bine ca sotul mi-a fost prevazator si a luat mai multa la momentul ala, sa fie in casa pentru retusuri. Si o gasesc…gasesc rapid si un trafalet micut, folosit anterior tot la culoarea asta. Si…m-am apucat de zugravit. Aha, ati citit bine. Ca asta era singura activitate pe care nu ma gandisem ca o voi intreprinde azi. Si inca nu am rezolvat problema. Tot se vede, dar momentan e ud si nu pot sa mai dau peste ca risc sa se ia cu totul. Si fac o boacana mai mare. Sa speram ca nu va sari in ochi din prima. Voi avea grija sa nu aprind lumina in hol. Poate mai dau maine inca un strat. Doamne, rad de una singura si nu stiu ce sa fac. Doar ma atentionase al meu inca de cand a inceput sa picteze geamurile, usile si televizorul cu creioane cerate. Da’ alea se stergeau usor. Pixul insa e pacatos rau si nu se ia. Am strans toate pixurile posibile si le-am urcat cat mai sus, in bucatarie, sa fiu sigura ca nu-i mai pica in mana. Nici pana acum nu ajungea usor la ele, dar se pare ca a crescut in ultimul timp si are acces in mai multe locuri, pe care nu le banuiam pana acum.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...
-
Aceasta este pentru mine a cincea carte scrisa de Mircea Eliade pe care o citesc in cei aproape 3 ani de existenta a blogului. Inainte de bl... -
Cam lungă pauză de blog, aproape două luni. Și asta pentru că programul meu este tot mai încărcat, fiică-mea a început clasa întâi, am intr...
Asta e, mie imi vine sa rad.
RăspundețiȘtergerehttp://lhutanu.blogspot.com/2011/08/lol-everybody.html
Daca ai sa ascunzi pixurile creioanele, si mai mult le va vrea si va face si mai amri trasnai, crede-ma, lasa-le la indemana, si invat-o ca se scrie doar pe foi, dai caiete, foi, hartie pe care sa scrie, as a va invata ca se scrie pe foi si nu pe pereti. Fata saraca nu stie de aceea a scris pe epreti.Bafta, tine-ma la curent.
RăspundețiȘtergere1. Cred ca fetita ta nu e PDL-ista... :)
RăspundețiȘtergere2. Capacitatea creativa nu trebuie inhibata! :)
3. Bucura-te ca ai scapat netrasnita pentru ca ai varuit duminica! :)
4. Felicitari, ai invatat ceva nou, sau macar ai capatat mai multa indemanare in manuirea trafaletului! :)
5. Poate ca daca o intrebi ce culoare politica prefera (cu cine voteaza), vei putea schimba culoarea varuielii in asa fel incat sa-i fie si ei pe plac.
Michelangelo Buonarroti sa nu fie invidios :) dar si ai mei copii fac picturi, si eu am facut in copilaria mea, si multi altii. E ceva normal, poate ca arta se educa din frageda copilarie, fie pe perete sau pe usa.
RăspundețiȘtergere@ Lumi: Ii dau si foi, i-am luat si carti de colorat...dar tot chestiile verticale sunt mai tentante.:)
RăspundețiȘtergere@ Mircea Vladut: La asta nu m-am gandit:))))) M-ai facut sa rad de una singura in parc cand ti-am citit comentariul pe mail. Mai, sa stii ca n-a fost cu tenta politica alegerea culorii. E drept ca n-am intrebat-o si pe ea ce culoare vrea, dar inca era in burta in clipele alea. :)))
RăspundețiȘtergere@ Derscanu: Stiu ca asa fac copiii, si eu am la activ din astea. Pe mine nu ma afecteaza asa mult, dar pe tati da, ca el a muncit la zugravit. :) De regula, renovarile se recomanda dupa ce creste copilul un pic, sa inteleaga ca nu se scrie pe pereti. dar si inainte de nastere era necesar. Eh, mai zugravim o data. :))))
RăspundețiȘtergere