luni, 1 august 2011

O noua recomandare de lectura- Voica, de Henriette Yvonne Stahl

Romanul de debut al acestei autoare, pe care am descoperit-o de putin timp, insa de care ma leaga acum un sentiment profund si dens de admiratie, este o adevarata desfatare literara si singurul regret este acela ca intinderea sa este atat de redusa. Henriette Yvonne Stahl te face sa te simti mic si neputincios in ale scrisului. Discursul sau narativ debordeaza de o naturalete rafinata si totodata de o bogatie lexicala din care sorbi fiecare cuvant spre a-ti imbogati la randul tau sufletul. Citind “Voica” am constientizat cat de interioara mie imi este literatura romana, cat de adanc a patruns in sufletul meu si ce satisfactie deosebita ma incearca atunci cand ma cufund in paginile sale. Si parca nicio alta literatura a vreunei alte tari nu mi se pare capabila a o egala in sufletul meu.
“Voica” este un roman ce surprinde cu deplina fidelitate viata la tara, mentalitatea si dramele taranului roman…graiul, obiceiurile, conceptiile si gandurile dominate de o simplitate primitiva, toate sunt zugravite atat de fluid in acest roman, incat simti efectiv atmosfera, miresmele si chiar zbuciumul interior al personajelor…Voica este o taranca apriga si greu incercata, macinata de o patima greu de inteles pentru un orasean…cea a pamantului, fata de care nutreste o dragoste mai presus de oricare alta…Iubirea pentru barbatul ei este zdruncinata de aparitia unui copil din flori facut de acesta cu o tiganca, in timpul razboiului. Ea conditioneaza acceptarea acestuia de obtinerea unei bucati de pamant care sa fie doar al ei, temandu-se sa nu ramana pe drumuri.
Autoarea reda satul romanesc si taranii sai in autenticitatea lor, intr-o vreme cand satul era inca sat si taranul-taran, cand realitatea rurala nu fusese inca pervertita.  Acesta este un motiv in plus pentru care am indragit romanul si l-am citit aproape pe nerasuflate…am fost cucerita de fiecare detaliu, de fiecare fraza…si am simtit ca particip ca spectator la acest periplu al vietii…o viata de multe ori prea dura, abrutizata, dar care, totodata, are un farmec al sau. Mi-am reamintit de “Amintirile” lui Creanga, desi intre cele doua carti nu exista asemanari evidente, mi-am reamintit de copilarie, desi satul din vremea copilariei mele nu pastra decat vag imagini precum cele din carte…
Prin limbaj, prin poveste, cartea ti se lipeste de suflet…



4 comentarii:

  1. mi-a placut si mie "Voica" dar cel mai mult m-a impresionat si mi-a ramas in suflet "Intre zi si noapte" de Henriette Yvonne Stahl. Daca poti face rost de aceasta carte, ti-o recomand, personal cred ca este cea mai sensibila si mai reusita cartea scrisa de acesta autoare.:)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Să ştii că am cautat-o mult timp şi am găsit-o chiar săptămâna aceasta. :) Nefiind reeditată, singura şansă au fost anticariatele. După atâta timp, mai bine de un an, din câte văd. Mai sunt şi altele pe care nu le-am găsit. Le mai caut.

      Ștergere
    2. mie mi-a placut foarte mult. am avut si norc, asa am aflat de acesta autoare. astept s-o citesti, sa vedem parerea ta:)

      Ștergere
    3. Da, o voi citi cat de curand. Adica nu voi mai astepta sa treaca ani, cum s-a intamplat cu altele. Stii ce a fost amuzant pentru mine? Gasisem cartea in anticariat, dupa ceva vreme de cautri, ca apoi s-o descopar, identica, printre cartile parintilor mei. Intre timp, exemplarul de anticariat l-am repus in acest circuit al cartilor. L-am pastrat pe cel de la ai mei.

      Ștergere

Un fel de come back deși n-am plecat nicăieri (despre cărți, școală și altele de-ale vieții)

Cam lungă pauză de blog, aproape două luni. Și asta pentru că programul meu este tot mai încărcat, fiică-mea a început clasa întâi, am intr...