Cand vine vorba de copii, majoritatea prezinta aspectele pozitive, cat de bine, cat de frumos e, cat sunt de mandri de realizarile odraslei. As putea sa fac si eu asta. Dar nu am facut-o pana acum pentru ca unul din motivele pentru care scriu pe blog este si cel de a ma detasa putin de mijlocul universului care inseamna copilul. Asa ca va voi expune cateva aspecte pe care le implica viata de parinte, mai putin pozitive. Prea putini sunt cei care vor recunoaste ca uneori nu e placuta viata de parinte. E adevarat ca primeaza bucuria si dragostea pentru copil, dar exista si momente in care nu mai esti la fel de incantat sa faci fata provocarilor pe care aceasta viata le implica. Majoritatea pozam in cei mai fericiti de pe lume, de ochii sau de gura lumii, nu ne expunem frustrarile sau neplacerile, ca si cum am trai pentru parerea celorlalti despre noi, ca si cum am trai prin ochii lor. Partea nevazuta a lucrurilor arata astfel si nu ma indoiesc ca, acei ce aveti calitatea de parinti, va veti regasi in amanuntele urmatoare.
Libertate nu mai exista, dar asta e ceva stiut sau oricum, subinteles. Insa lipsa libertatii merge pana la limitarea oricaror gesturi firesti, uneori. N-o sa puteti casca pana la capat, caci cine stie de unde va treziti cu o manuta care va da peste fata in clipa aia sau cu una care va trage intr-o parte, facandu-va sa va inghititi cascatul. Veti folosi wc-ul acompaniat de maraieli sau batai in usa, asta in cazul fericit in care reusiti sa intrati in baie si nu sunteti retinuti cu probleme importante ale copilului. Sunt momente in care cei mici te umplu de nervi, cand nu te asculta sau cand te impiedica sa faci un anumit lucru in clipa in care vrei. Iti amani masa sau orice alta nevoie dupa voia lor. Cel putin cat sunt mici, iti cam iei adio de la mesele tihnite, trebuie sa te ridici de zece ori de la masa, cu imbucatura in gura, mesteci pe apucate, inghiti in hopuri. Te trezesti cand ti-e somnul mai dulce pentru ca vrea apa, iar cand i-o dai nu o mai vrea. O pui la loc si exact in clipa aceea o cere din nou. Eventual mai repeta figura de cateva ori daca are chef. Chiar si un pahar de apa devine o bucurie, daca reusesti sa-l bei pe tot fara poticneli, fara maraieli in jurul tau. Si sunt multe altele, nu-mi vin acum toate in minte, dar cred ca ati prins ideea.
Meseria de parinte chiar nu se termina niciodata.
RăspundețiȘtergereTi-o spun in cunostinta de cauza.
Si cand sunt studenti tot ai griji din cauza lor :)
Dar bucuriile pe care ni le aduc acopera cu prisosinta toate necazurile :)
@ Sfbacterie: Stiu asta, dar acele mici neplaceri nu le povesteste nimeni. De ce?
RăspundețiȘtergerehai sa povestesc si eu ceva ce nu am mai spus pana acum.
RăspundețiȘtergereacum aproape 20 ani aveam un serviciu unde munceam 24/48. cand ajungeam acasa singurul meu gand era sa dorm :)) dar ...cum sa fac asta ?
trebuia sa am grija de aia mica pentru ca se odihneasca si sotia. eram atat de obosit incat ajunsesem aproape sa-mi urasc copilul.
ma uitam incruntat la ea si...ea imi zambea.
ma topeam imediat, uitam de toate si ma bucuram ca am un copil de care sa am grija.
de aia nu povestesc oamenii de momentele urate.
pentru le uiti imediat ce iti zambeste copilul.
acum tu esti obosita, dar o sa treaca si asta .
zambeste si tu si va fi mai bine :)
Intotdeauna roata se invarteste.
RăspundețiȘtergereCand eram noi copii, ... cate probleme nu mai faceam!
Parintii nostri s-au chinuit sa ne creasca, iar acum e randul nostru sa fim parinti sa avem suparari .. dar si multe satisfactii.
Imi amintesc ca Lacramioara imi cerea din cand in cand sa mai stau si eu cu copilul, sa plece si ea hai-hui prin oras, caci se plictisise pana peste cap de copil.
RăspundețiȘtergereMa gandesc ca noi, adultii am invatat sa fim superficiali in relatii. Poate ca copiii vor ceva mai mult decat grija, poate vor o comunicare stransa a emotiilor si sentimentelor, insa noi, adultii, ne-am invatat sa ne stopam asemenea trairi. Poate ca de asta fac mofturi, ca sa-ti atraga atentia asupra lor.
Si pe masura ce creste vor apare alte si alte motive, e un urscus si coboras continuu, cand zici ca gata, ai scapat de unele, vin altele. Dar totul face parte din BUCURIA DE A FI PARINTE.
RăspundețiȘtergere