marți, 2 august 2011

Nu degeaba ma simt eu tanara


Aseara…in parc…pe o banca din apropiere se aseaza un el si o ea…pe ea o zarisem de la o distanta bunicica, caci avea niste sandale negre cu niste funde mari, de un portocaliu extrem de tipator, din ala de te dor ochii…ca sa-i scoata in evidenta bronzul…de la soare sau de la ma-sa natura, nu stiu…de solar nu era, ca nu parea sa fie prea avuta. Rochita alba, scurta, par negru, lung…machiaj strident…El…de asemenea bronzat, dar sigur pe cale ereditara…curatei in rest, nimic de zis, genul coca& pitzi din aia de cartier, nu de cafenelele din Dorobanti. Cea mica s-a dus si pe la banca lor, ca asa are ea obiceiul.
Conversatie interesanta…”vrei sa fim gagici?”, “ vii cu noi? vrei sa fim parintii tai?” etc…m-am dus sa o iau si tipa ma intreaba cati ani am de am copil asa mare. Eu ii raspund, iar ea este surprinsa, spunandu-mi ca nu par sa am atat, credea ca sunt mult mai mica…deh, nemachiata, imbracata sport…dar totusi, kilele mele nu ma recomanda de varsta mai redusa. Dar probabil fetele astea s-au obisnuit sa se imbatraneasca cu cativa ani prin machiaj neadecvat, incat par mai mari decat sunt.

4 comentarii:

  1. Pai ce sa-ti facem noi acuma daca arati bine, tanara, si mai esti si frumoasa pe desupra...

    RăspundețiȘtergere
  2. Cred ca e vorba de atitudine. Probabil ca ei, incercand sa imite adultii, imbatranesc prematur, macar pe moment. Iar tu, avand o atitudine tinereasca, esti si te simti si arati mai tanara.

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Loopoo:Mersi de complimente!:) daca spui tu...

    RăspundețiȘtergere
  4. @ Mircea Vladut: Ai inteles perfect ideea pe care nu stiu cat de bine am reusit sa o exprim.:)

    RăspundețiȘtergere

Un fel de come back deși n-am plecat nicăieri (despre cărți, școală și altele de-ale vieții)

Cam lungă pauză de blog, aproape două luni. Și asta pentru că programul meu este tot mai încărcat, fiică-mea a început clasa întâi, am intr...