vineri, 5 august 2011

Un week-end posomorat...


Eheee…parca si uitasem ce-nseamna vreme posomorata. Cand se innora, venea repede torentiala si scapam…acum, insa, norii par ca s-au instalat de-a binelea si, chiar daca nu-si varsa naduful pe pamant, par mai ostili si mai imbufnati. Nu se cearta intre ei, s-au suparat pe mine si ma privesc din spatele copacului, surazand ironic. Stiu prea bine ca nu imi sunt pe plac si de-asta imi fac in ciuda. Pare-se ca l-au ascuns bine pe soare si aerul e trist…hmmm…trista sunt si eu, in atmosfera amaruie ce nu miroase inca a gutui…dar nu mai e mult si vin si gutuile…
Un inceput de week-end mohorat…dar trebuie sa invat sa zambesc si atunci cand nu ma acompaniaza soarele. Cafeaua s-a racit deja…as putea sa o incalzesc vreo 20-30 de secunde, dar nu o fac…Ma las cuprinsa de nostalgie…de nostalgia zilelor calduroase…din cate se pare, nu vom mai avea cum sa  ne balacim in piscina cand mergem la Bacau…abia a schimbat apa si nu cred ca mai apuca sa se incalzeasca intr-o saptamana-doua…atat de scurt a fost mirajul anul acesta…parca mai scurt ca in alti ani…Imi amintesc cateva zile ploioase petrecute la mare…nu m-am indurat sa nu ies pe plaja, chiar daca eram sub amenintarea ploii…era rece, briza iti patrundea in oase si, din cand in cand, incepea ploaia…o data a inceput mai tare si am fugit la un restaurant din apropiere si m-am incalzit cu un ceai cald si aromat…In alta zi, tot mohorata, dar cu ceva sperante de soare, am mers din nou pe plaja…stateam pe sezlonguri si priveam marea…evident, fara sa platim ceva, ca doar nu era zi de plaja…cum a iesit putin soarele si am dat jos hainele, ramanand partial in costum de baie, a si venit nenea de inchiria sezlonguri sa-mi ceara bani…desi nu erau nici 5 minute de cand daduse soarele si nu dadea semne ca ar ramane pe cer restul zilei, pentru a da start la facut plaja…dar deh, asa-i la noi…parca ii mancam sezlongul in alea cateva minute cand incercam sa prind si eu putin soare. Dar gata, ca daca ma gandesc la mare, devin si mai nostalgica…
Trebuie sa ies din starea asta, sa gasesc ceva care sa-mi incalzeasca sufletul cat de cat…am nevoie de o mica bucurie care sa alunge norii din mine. Nu sunt o companie prea buna in aceasta dimineata…si independent de starea vremii, week-end-ul va fi anost, caci tati iar trebuie sa lucreze, cel putin maine, dar, dupa cum il stiu, daca nu termina, va merge si duminica…asa ca…imi ramane sa citesc, sa scriu si sa coc ardei si vinete pe care inca nu le-am cumparat.
S-aveti un sfarsit de saptamana cat mai fain!...

2 comentarii:

  1. Si pe mine m-a surprins racoarea noptii... si nu-mi place.
    Insa poti sa te simti bine, chiar daca vei fi putin mai singura. Exista dezavantaje, insa exista si avantaje ale singuratatii.
    Chiar coptul ardeilor si al vinetelor poate fi o placere, depinde cum privesti lucrurile.

    RăspundețiȘtergere
  2. @Mircea Vladut: Da, a fost o zi ideala pt facut dubalaraie in bucatarie. :) Dar eu tot pe jumatate melancolica sunt.

    RăspundețiȘtergere

Roberto Bolaño - „Anvers” și nu numai

Sunt doar câteva luni de când am început să îl citesc pe Bolaño și nu mă pot opri. Îi mulțumesc pe această cale scriitorului Radu Găvan c...