O cafeluta fierbinte, un ceai aromat…sau poate o cana de lapte…va doresc sa le savurati cu placere in aceasta dimineata frumoasa ce anunta mandra inceputul mult asteptatului sfarsit al saptamanii…Plictisiti? Obositi?...Cum intampinati aceasta zi? Am invatat ca in fiecare zi ne trezim cu o anumita stare, ce imprima intr-o oarecare masura parcursul zilei respective. De unde provine acea stare?...O fi in stransa legatura cu modul in care am dormit sau cu visele? Stiti ca se zice, atunci cand unul e prost dispus de dimineata, ca s-a trezit cu fundu-n sus sau, mai elegant “cu fata la cearsaf”. Hmmm…ma indoiesc…eu care cel mai bine dorm pe burta.
Sunt zile in care ni se pare ca tinem lumea in brate, zile in care pornim la drum patrunsi de descurajare sau zile in care avem senzatia ca nimic nu ne poate perturba buna dispozitie. Zile in care ne simtim frumosi, zile in care oglinzile devin chestii de evitat…zile si zile…toate la fel si totusi diferite…zile ce danseaza in ritmul soarelui sau al norilor cenusii…si soarele si norii se dedubleaza si patrund in noi…unii pastram soarele si in zilele mohorate, altii ne chinuim sa scapam de nori in zilele insorite.
Uneori ne cautam pofta de viata, alteori ea depaseste posibilitatile de exprimare…Astazi…vreau altceva…ceva care sa ma anime, sa-mi dea elanul pentru o zi buna. Voi gasi acel ceva…sau se va lasa asteptat?...E o zi pe care in mod voit am inceput-o devreme…da, am activat in sfarsit alarma telefonului si mi-a folosit doar pentru a-mi bea cafeaua de dimineata in perfecta liniste. Bine si atat…incerc o redresare a programului de somn ce a devenit prea haotic…ma paste surmenajul…Candva, o sesiune de shopping de la care ma intorceam cu o sacosa de haine, ma repunea pe pozitie…dar acum nu mai sunt cea de “candva”. Azi imi gasesc satisfactiile in alte parti…cele de ieri nu mai au farmec. S-au schimbat multe in mine si uneori cred ca aceste schimbari sunt semn ca vremea trece si varsta mea creste…o panta ascendenta imposibil de coborat.
Dar, pana una-alta, sa traim clipa prezenta…diseara incepe concediul sotului si ne vom bucura mai mult de prezenta lui de care am cam fost lipsite in ultimul timp. Ar trebui sa ma bucur ca am reusit sa achitam cea mai mare parte din intretinere…mai ramane o grija cu asigurarea auto…si totusi nu ma bucur cand vad ca aproape toti banii, munciti din greu, se duc pe datorii. As vrea sa ne putem face mici placeri, dar de o buna perioada de timp le-am sarit de pe lista de prioritati.
Inchei prin a va dori sa petreceti un week-end cat mai placut, cu multa voie buna si multa relaxare…azi am de munca pentru blog…trebuie sa pregatesc material care sa ma suplineasca in saptamana ce urmeaza. Numai de bine sa auzim!
P.S. Tocmai ce am constatat inchiderea unui blog care mi-e drag, cel al lui Mircea Vladut. Sper sa fie doar ceva tehnic si sa nu ramanem fara interesantele sale opinii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu