Ca tot va ziceam zilele astea de telefoane…eu in ultimul timp nu prea mai vorbesc la telefon…nu mai am timp…in orice caz, vorbesc foarte rar. Pentru ca nu mai am timp sa ma antrenez in conversatii lungi, aman momentul in care sa sun si ajung sa nu mai sun. E oarecum neplacut, pentru ca cei cu care vorbesc la telefon sunt ai mei de la Bacau si inainte vorbeam zilnic macar cu unii dintre ei si saptamanal cu altii. Acum, insa, nici macar cu mama sau cu tata nu mai reusesc sa vorbesc zilnic si imi cer scuze pe aceasta cale…nu e rea vointa, ci lipsa de timp. Ori sunt pe strada, ori sunt in parc, unde nu prea pot face doua lucruri in acelasi timp, ori adorm sau dormitez cu fata, ori o hranesc…cert e ca nu mai am jumatati de ora libere pentru raportul zilnic.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
-
Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...
-
Aceasta este pentru mine a cincea carte scrisa de Mircea Eliade pe care o citesc in cei aproape 3 ani de existenta a blogului. Inainte de bl... -
Cam lungă pauză de blog, aproape două luni. Și asta pentru că programul meu este tot mai încărcat, fiică-mea a început clasa întâi, am intr...
Asta e!
RăspundețiȘtergere