Citind in cartile mele, ce evoca vremuri mai indepartate, am observat ca pe atunci o fata trebuia neaparat sa se casatoreasca, acesta fiind singurul mod prin care se considera ca are o viata implinita, ca a reusit in viata, un factor important reprezentand si averea sau statutul social al sotului. De asemenea, era obligatorie si zestrea, ea neputand intra cu mainile goale intr-o casatorie reusita, cu un barbat instarit, daca nu-si aducea partea de zestre, ce era in prealabil targuita de tatal fetei si viitorul sau sot. Ciudate obiceiuri, ciudate conceptii… In ce masura au ele ecou in zilele noastre? Parintii nu mai au un cuvant de spus intr-o asa masura incat sa nu poata fi incalcat. S-ar parea ca diferentele sau lipsurile materiale nu mai sunt atat de importante. Dar nu e asa. Daca acum parintii nu-si mai pot impune cu aceeasi severitate punctul de vedere, in schimb tinerii sunt cei care tintesc in directia averii. Pana la urma e firesc sa cauti bunastarea, dar totusi, fara a depasi anumite limite. Eu personal nu as face compromisuri majore in sensul asta. Normal, nu poti sa te casatoresti nici cu unul care nu are niciun rost pe lume, referindu-ma aici la extrema de jos.
Nu mai putin adevarat este si faptul ca azi, reusita in viata nu mai este data de casatorie. Te poti realiza ca femeie si fara sa fii casatorita, ba chiar as putea spune ca e mai usor pentru o femeie libera, singura, sa aiba o cariera si o viata prospera. Femeia poate dobandi si singura o pozitie sociala, fara a mai fi nevoie sa se casatoreasca cu nu stiu cine pentru a fi numita doamna. Azi s-ar putea spune ca nu ne mai casatorim pentru ca asa trebuie, ci doar pentru ca ne dorim asta. Nu scadem in ochii ceilalti daca nu suntem casatoriti. Ba chiar, uneori, in cadrul grupurilor, sunt defavorizati cei casatoriti, caci sunt mai putin liberi decat ceilalti. Intr-un fel, cred ca am sarit putin intr-o alta extrema, fata de ceea ce va povesteam la inceput. Societatea a devenit mult mai permisiva, nu mai considera casatoria o conditie definitorie a moralitatii, in sensul ca nu mai considera imoral libertinajul sexual in afara casatoriei (de fapt, inauntrul ei, nu stiu daca s-ar mai numi libertinaj).
Asadar, nu stiu in ce masura pe lista de dorinte a fiecaruia mai figureaza casatoria. Aud tot maimulte persoane care sunt decise sa nu faca acest pas. Cele tinere pentru ca vor sa se mai distreze, de parca daca s-ar casatori ar intra intr-o inchisoare, cele trecute de o anumita varsta, pentru ca s-au obisnuit sa traiasca fara obligatii. Destul de putini mai vad in casatorie un mod de a-si implini viata. Depinde cum privesti lucrurile. La baza opiniilor contra acestei institutii stau adesea deceptiile anterioare. Dar si conditiile sociale ce inlesnesc o viata placuta si fara casatorie.
Eu, personal, vad in casatorie o implinire a iubirii, o siguranta afectiva si am considerat-o intotdeauna un tel de atins. Nu am facut acest pas la intamplare, ci doar atunci cand am considerat ca intr-adevar mi-as dori sa imbatranesc langa acest om.
Si totusi exista multe si multi care fac compromisuri sa aiba o viata mai buna, si nu ma refer numai la talentatele fete de la TV, ma refer la fetele si chiar si baieti din lumea reala.
RăspundețiȘtergereDemonetizarea casatoriei,cel putin in familia mea,a aparut in secunda in care,cei doi parinti ai mei si-au dat seama de nepotrivirea flagranta de caracter de care se izbesc,dupa divort si pana la moartea mamei ea mi-a repetat intr-una: "fata draga,nu te marita in pripa,alege cu sufletul,dar semneaza cu mintea." Ceea ce se intampla la mine acasa se intampla si in alte case,astfel am realizat ca multe casatorii se fac doar sa se faca,repede si usor ca apoi lucrurile sa se desire,sa se desire,sa se desire.Casatoria e totusi un must have,dar dupa ce ai gasit exact ce cauti,dupa perioade de incercari,dupa indelungi tatatonari.Daca ar fi sa ma marit maine sotul ar trebui sa-mi asigure siguranta afectiva,sa-mi fi castigat increderea si sa-mi dea libertate.Asta e o tema de discutie frumoasa,poate scriem candva despre libertatea in cuplu.
RăspundețiȘtergereCred ca pentru demonetizarea regulilor morale vechi trebuie sa le multumim in primul rand hipiotilor.
RăspundețiȘtergerePersonal cred ca fidelitatea nu e o caracteristica umana, ci una sociala, ce tine mai mult de simtul de proprietate. Fidelitatea pana la capat nu poate fi decat ceva autoimpus de morala, dar dorintele adevarate si atractia nu tin cont de fidelitate.
Da, siguranta afectiva este necesara celor carora le e putin frica de deziluzii, tradari, neimpliniri, complicatii...
Da era o femeie implinita material si social. se casatorea cu un barbat care era dator sa faca tot posibilul ca gospodaria sa prospere, iar femeia statea acasa.
RăspundețiȘtergereInter timp, lumea s-a emancipat, femeia este inteligenta si capabila sa se descurce singura. de aici apare implinirea social-materiala. Mai ramane insa implinirea sufleteasca. Aici isi intra in rol Casnicia. Simti ca faci ceva, pentru ceva, un obiectiv comun. Cel mai des am intalnit femei care nu vor sa se casatoreasca. Sunt singure foarte multi ani, pentru ca nici un barbat nu sta langa o femeie care nu se gandeste macar putin la stabilitate. Pentru mine casatoria este modul prin care imi desavarsesc existenta pe acest pamant. Am facut acest pas pentru ca am simtit ca era momentul sa transced dincolo de trairile fiziologice, instinctuale, am primit aripi cu care sa ma inalt spre un cer instelat.
@ Lumi: Asa e. :)
RăspundețiȘtergere@ Cu blandete: Ai mana libera sa abordezi subiectul. :)
RăspundețiȘtergere@ Mircea Vladut:Poate ca da, de aceea am nevoie de siguranta afectiva. Dar cui ii plac dezamagirile?
RăspundețiȘtergere@ Costin Comba: Imi place modul in care iti reprezinti ideea de casatorie.
RăspundețiȘtergereVremurile s-au schimbat, implinirea femeii nu mai tine de casatoria cu un barbat, de fapt in zilele noastre s-a ajuns pana in extrema opusa: femeie cu femeie.
RăspundețiȘtergerePutini oameni mai vad in casatorie implinirea sufleteasca considerand ca solo pot face mult mai multe. Gresit. Niciodata un surogat nu va putea inlocui total originalul.
Casatoria inseamna multe: siguranta, incredere, apartenenta, realizare, etc. Doar ca acest lucru depinde de ambii parteneri. (Casatoria este considerata de unii o loterie.)
Casatoria trebuie sa dea nastere la familii, iar familia sa fie celula de baza a societatii. Legende, ar zice unii, si totusi ... fara familii societatea ar fi un mare balamuc, fara valori morale (valori ce oricum incep usor, usor sa dispara), fara viitor.
Cu siguranta e mult de spus despre casatorie.
Văd că mai toată lumea vorbeşte de bunăstare materială, de un rost pe lume de aprecierea pe care ne-o arată ceilalţi, dar pe nimeni nu am auzit punându-şi întrebarea dacă este fericit. Eşti fericit/ă dacă ai o carieră şi eşti o persoană "independentă", dar nu ai o familie? Eşti fericit/ă, dacă te-ai căsătorit cu cineva care are o stare materială bună, dar pe care nu-l/o iubeşti? Aşa cred că ar trebui privită problema.
RăspundețiȘtergere@ Dan Tanasescu: Fericirea e un subiect mult mai complex. Nu l-am inclus in articol, caci am vrut sa analizez mai mult din perspectiva sociala casatoria.
RăspundețiȘtergere@ Andreea: dezamagirile vin doar dupa perioada de amagire!
RăspundețiȘtergereToti avem "implantate" prin educatie (ma refer la intreaga educatie, nu numai la aceea de acasa) anumite amagiri care ne fac sa nu privim viata reala. Cand dam cu ochii de realitate, la inceput o negam, apoi suntem nevoiti s-o acceptam, deci vom pierde amagirile. Si ajungem sa traim sentimentul de dezamagire! :)
@ Mircea Vladut: Poate ca asa e...nu ne invata nimeni din prima ce inseamna viata reala. Pornim la drum cu o serie de povesti despre cat de frumoasa si perfecta e viata, altfel spus cu o imagine deformata asupra realitatii. Poate de aceea suferim dezamagiri.
RăspundețiȘtergereBineinteles ca e un must have. Nu trebuie sa renuntam la gandirea sanatoasa, nici atunci cand generatiile din jurul nostru cred ca musai emanciparea, si schimbarea fata de generatiile trecute inseamna progres. Casatoria e un pas catre procreere. Omul a fost creat sa traiasca in cuplu, nu sihastru.
RăspundețiȘtergere