vineri, 14 octombrie 2011

Alergatura dupa cadouri


Cand vine vorba de cumparat cadouri, nu ma prea pricep. Daca acestea nu se incadreaza in categoria jucarii sau carti, cam grea problema. Si-apoi grea misiune am eu. Sa iau cadou pentru mama, bunicul, sora-mea si fii-mea. Primii trei isi aniverseaza frumoasele varste cu care se innoiesc zilele ce urmeaza, iar fii-mea ca e mai motata si nu se poate fara sa-i iau si ei ceva.

Daca pentru ea mai e cum mai e, desi n-as spune ca e foarte simplu, caci are in dotare aproape toate jucariile de fetite din piata si chiar o parte din alea scumpe de hypermarket, pentru ceilalti ma aflu in dilema. Si nu bugetul restrans e problema, ca si cu bani multi tot greu mi-ar fi. Pai haine cum sa cumpar fara om de fata, ca nu nimeresc nici pentru mine? Ei, totusi m-am incumetat sa-i iau sotului vreo 3 bluze pe neve, dar nici macar una nu e masura exacta. Asa ca pentru altii, exclus sa iau haine. Ce sa iau eu atunci?

Mama nu e cu cosmeticalele, daca ar fi s-o intreb mi-ar zice sa stau cuminte sa nu mai dau banii aiurea si nici nu are preferinte care sa poata constitui un cadou daca nu remarcabil, macar viabil. I-as lua o carte, dar nu mai are ea rabdare sa citeasca asa cum facea altadata, chestiile diin magazinele de cadouri le considera inutile, deci…

Bunicului i-as putea lua cosmetice barbatesti, dar mi se pare prea banal si am mai apelat si in alti ani la solutia asta, deci vreau altceva.

Sora-mea… as putea sa-i iau totusi o carte daca as vrea sa ma asigur ca are cu ce-mi da in cap. La parfumuri nu ma bag, ca eu am gusturi ciudate sau nu prea am.

Asadar, alergatura dupa aceste cadouri e o proba de foc… La momentul la care am scris prima parte a articolului, problema nu era rezolvata. Acum este. Nu va zic acum ce am cumparat, ca poate mai citeste mama sau sora-mea si se duce surpriza.

8 comentarii:

  1. Nu am rabdare deloc sa fac cumparaturi.cand vine vorba de cumparat cadouri ii dau bani lu` sor`mea sa cumpere ea tot ce doreste pentru toata familia.

    RăspundețiȘtergere
  2. PS ai o leapsa de la mine,vezi the bucket list pe blogul meu

    RăspundețiȘtergere
  3. Pentru mine alegerea cadourilor e atat de neplacuta, incat am renuntat la obiceiul acesta. Prefer sa fac un cadou doar cand gasesc ceva potrivit (ceva ce stiu ca-i place), indiferent de ocazie. Bineinteles ca parintii nu intra in categoria asta, caci ei sunt traditionalisti.

    RăspundețiȘtergere
  4. Imi dau seama in mod autocritic ca eu, mai de mult, chiar am deschis un topic pe blogul meu numit "Despre arta de a face cadouri", deoarece chiar voiam sa explorez pt. mine insumi aceasta tema in legatura cu care si eu mai am inca multe nelamuriri, insa am scris acolo un "va urma" si remarc ca nu m-am mai dus de atunci inapoi sa completez subiectul !

    Pana acum, eu, in general, observ ca am facut cadouri in aceste moduri:

    1. la rudele de gr. 1: chiar incerc sa gasesc ceva util dar si potrivit estetic in mod personalizat pt. fiecare, dupa cum am eu impresia ca as putea sa ii influentez direct catre ceva ce-mi place in principal mie, dar totusi, din punct de vedere etic, sa vad ca li se potriveste si gustului lor cat de cat.
    2. la amantii principali le iau ceva scump pe care chiar mi-ar face mie placere sa il observ pe corpul lor sau in vecinatatea lor cand ma intalnesc cu ei.
    3. la amantii ocazionali nu fac cadouri decat daca chiar simt nevoia sa ii recompensez pt. servicii deosebite si ma simt si intr-o buna dispozitie generoasa; de obicei le iau un fleac (cosmetice, sau maxim portofel) de brand de lux, de obicei un brand care imi place mie.
    4. mi s-a intamplat de vreo 2 ori in viata sa fac cadouri de adio: atunci chiar incerc sa aflu ce isi doresc respectivii astfel incat sa ma simt si eu mai linistit ca le-am oferit un obiect de tranzitie ca sa nu le fie dor de mine, dar si ca sa ma tina minte cu placere, si nu cu suparare, sau, mai rau, cu ura.

    In concluzie: eu fac cadouri ca sa ma simt eu mai bine, deci cred ca o voi mai rari in viitor, pe masura ce ma maturizez, si nu o sa mai simt astfel de nevoi asa de des, plus ca reprezinta pierdere in definitiv ineficienta de timp si de bani.

    RăspundețiȘtergere
  5. P.S. Just in case doreste cineva sa-mi faca mie un cadou vreodata: eu prefer bijuterii cu pietre neaparat pretioase montate in platina, sau, daca chiar ma cunosti mai bine si chiar vrei sa-mi faci deosebita placere si sa ma faci sa ma simt deosebit de recunoscator, un obiect util pt. casa, despre care stii tu deja ca-mi lipseste, in design modern, preferabil minimalist-scandinav.

    RăspundețiȘtergere
  6. P.P.S. Na ! Acum mi-ati creat adevarate probleme, ca am inceput sa ma gandesc anxios despre ce cadouri as putea sa ii cumpar eu lui Hector...cred ca am sa deschid chiar un post despre asta pe blogul meu, deoarece il iubesc atat de mult incat simt nevoia total periculoasa sa ii fac cadou cele mai scumpe si rare lucruri de pe lumea asta, sa il inec efectiv in metale pretioase topite...este ff clar pt mine acum ca este un dealer ff experimentat si eu un sucker-addict tocmai bun de luat de client, si ca o sa se procopseasca de pe urma mea, in loc sa economisesc banii ca sa imi cumpar si eu masina, mai ales ca am spus clar ca nu e el ala cu care ma voi casatori, deci l-am linistit ca nu o sa-i iau ferma.

    (O sa dau link si la blogul asta cand o sa scriu postul ala, deoarece doresc sa stie auditorul meu principal financiar, care pana una alta e mama, ca e vina VOASTRA, cu ideile voastre pe care mi le-ati bagat acum aici in cap, ca am sa ma ruinez financiar DIN NOU.)

    RăspundețiȘtergere
  7. Ce de aniversari deodata! La multi ani pentru toti! Cu alesul cadourilor este, intr-adevar, o problema. Tocmai ma gandeam si eu la asta, caci ma asteapta saptamana viitoare o cumparatura de cadou iar anul trecut am dat-o in bara cu aceasta persoana, caci i-am cumparat doua carti si le citise pe amandoua :))

    RăspundețiȘtergere
  8. Si eu am primit de vreo 2 ori carti pe care le citisem deja, insa nu am fost de loc dezamagit de cadou, deoarece intr-un caz a fost facut de cineva de la care as fi apreciat si o pietricica culeasa de pe caldaram daca-mi era daruita drept cadou oficial mie, iar in celalat am inteles gestul de recunostinta fata de mine si m-am simtit induiosat/magulit.

    RăspundețiȘtergere

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...