Week-end? Ei si ce?


Parca s-a dus prea rapid saptamana asta si nu stiu de ce, dar ma simt indiferenta in fata week-end-ului ce aproape a sosit. Coordonatele sunt neinteresante, iar pe mine ma umple un pesimism fara motive clare. Cantarul mi-a aratat aceeasi cifra ca in urma cu o saptamana. Stiam eu ca nu trebuie sa ma bazez pe fluctuatiile de la o zi la alta. Dar nu, nu e asta cauza sagetilor gri din ochii mei. Mai degraba nemultumirile, oboseala, grijile si, nu in ultimul rand, monotonia. Degeaba schimb decorul, eforturile fizice si psihice inerente unor astfel de drumetii prin marele oras inlatura entuziasmul meu. Nu-mi tihneste nimic, nu am timp sa privesc in jur, atentia mi-e solicitata intr-un singur punct si nu e greu ca toate astea sa duca la saturatie.

Ma simt inconjurata de ziduri ce pot fi daramate doar din exterior. Incercarile mele din interior au succes doar la nivel mental, fizic, nu reusesc sa le strapung. Ma consolez gandindu-ma ca intr-o zi se va schimba ceva, ca nu va fi asa intotdeauna, ca e o chestiune de timp, mai lung, ce-i drept. Dar pana atunci? Nevoile mele pot parea exagerate din exterior. Luata pe termen scurt, viata mea ar parea de invidiat. Pe termen lung, nu mai e asa. Imi plac orizonturile largi, in care sa ma misc nestingherita, fara aspiratii inalte. Nu-mi doresc ceva iesit din comun, ci doar chestii perfect normale pentru toti ceilalti.

Comentarii

  1. Fara mancare 7 zile, io asta vreau sa fac!

    RăspundețiȘtergere
  2. @ Loopoo: Nu rezolvi nimic prin infometare totala. O infometare partiala e buna. Desi daca ma gandesc, o cescuta de lapte cu o lingura de cereale la o masa, e cam totala infometarea, nu?

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare