luni, 20 februarie 2012

Despre imprevizibil


Imprevizibilul joaca un rol destul de important in viata noastra. Sunt suficient de multe aspecte ce poarta amprenta sa, poate mai multe uneori decat cele pe care le putem controla sau macar prevedea. Poate fi frustrant sau interesant, depinde din ce unghi privesti lucrurile si, nu in ultimul rand, de natura acestor lucruri imprevizibile. Exista o oarecare teama de necunoscut, dar aceasta teama are si un dram de curiozitate.

Nu stiu daca mi-ar place sa cunosc dinainte ceea ce va urma. De fapt, nu cred ca mi-ar place,
viata nu ar mai avea acelasi farmec, ar fi ca o carte deja citita sau ca un film pe care l-am vazut deja. Si daca o carte sau un film nu ridica prea mari probleme cand ne aflam la a doua lectura, respectiv vizionare, a-ti cunoaste viitorul poate fi neplacut. In loc sa primesti surpriza in picaturi, ai primi-o brusc, pe toata o data si apoi existenta ar fi searbada, ai juca rolul vietii tale dupa ce ai invatat pe de rost scenariul. Or, nu asa mi-ar place sa traiesc.

Imprevizibilul asta are farmecul sau, as putea merge pana la a afirma ca el este esenta vietii sau oricum, una din esentele vietii. Chiar daca uneori ne inspira acel strop de teama, e totusi o placere sa traiesti sub aura imprevizibilului. Eeee, cand eram pustoaica, cochetam cu ghicitul in carti, un joc pueril, asa il vad acum, insa atunci incercam sa il iau in serios, imi dadea sperante. Nu stiu de ce doream atat de mult sa stiu ce va fi.

Exista in noi aceasta dorinta de a cunoaste viitorul, cautand poate linistea in supozitia unei vieti tihnite, pline de noroc si lucruri bune. Ca si cum am vrea sa ne asiguram ca totul va fi bine, insa mai exista si teama de a nu afla ceva rau. Si atunci, nu e mai bine sa nu stii? Macar ramai cu speranta in mai bine. Viata desfasurata sub auspiciile imprevizibilului e mult mai interesanta. Sansele intre bine si rau par egale. Si, daca unele chestii pot fi controlate, cele care sunt absolut intamplatoare sunt cele ce ne condimenteaza existenta... ca uneori se intampla sa fie putin mai iuti decat ne-am dori, e o alta poveste.

Un comentariu:

Marea mă cheamă la ea

N-aș putea explica pe scurt de ce atâtea emoții mă străbat când urmează să plec la mare. Sunt emoții plăcute și o nerăbdare care mă plaseaz...