Mostenirea, de Katherine Webb

Cartea asta iti suscita interesul din prima pagina. O poveste ce te poarta din prezent in trecut si apoi iar in prezent, explorand pe indelete misterele ce au marcat existenta unei familii mai bine de un secol. Povestea se desfasoara pe fundalul unui conac englezesc impresionant, incarcat de multa istorie si secrete bine pazite, pe care Erica, una din mostenitoarele conacului, incearca sa le descopere.

Cartea este savuroasa, atmosfera cu aer vechi, presarata cu clisee alb-gri, ca niste fotografii prafuite si ingalbenite de timp, te subjuga si te face parte la aceasta istorie de familie intunecata.

Daca la inceput imi doream sa ajung cat mai repede la final, sa aflu ce s-a intamplat cu bebelusul abandonat de Caroline, strabunica Ericai, in padure, sau cu verisorul sau Henry, disparut cand avea varsta de 11 ani in conditii neelucidate, pe masura ce ma apropiam de acel final si vedeam cum  numarul paginilor ramase scade, imi doream sa nu se termine, sa mai fie inca multe pagini de citit si alte secrete de descoperit.

In paralele cu investigatia intreprinsa de Erica prin cotloanele conacului si ale proprietatii , ni se prezinta povestea lui Caroline, surprinsa in tinerete, in nemilosul Vest salbatic, aruncand incet- incet lumina asupra evenimentelor ulterioare, ale caror tentacule se intind pana in prezent, dupa mai bine de o suta de ani. Interesant este ca, in timp ce citesti capitolele despre trecut, simpatizezi cu Caroline, care este eroina lor principala, in acel mod in care simpatizezi cu toate personajele principale din cartile citite, dorindu-ti ca deznodamantul sa fie unul pozitiv, iar atunci cand ajungi la capitolele din prezent, cand Caroline este strabunica decedata cu multi ani in urma, secretele pe care aceasta le-a purtat de-a lungul vietii sale ii dau o aura usor malefica, si nu o mai poti privi cu aceiasi ochi, nu mai tii cu ea, iti doresti ca faptele sale sa fie demascate.

Trebuie sa recunosc ca aceasta tehnica de constructie a romanului, cu doua planuri alternante- unul trecut si unul prezent, pe care am mai intalnit-o si in alte carti, constituie o reteta a succesului si a intretinerii si intensificarii misterului. Totusi in aceasta carte, spre deosebire de altele, curgerea intamplarilor si a celor doua planuri este mult mai domoala, suspansul nu este singurul punct de atractie, fara sa vrei te pierzi si in frazele atat de delicioase, in stilul de exprimare ce iti merge la suflet, te indulceste.

Ritmul nu este deosebit de alert, suspansul este bine dozat, autoarea dezvaluie putin cate putin, prelungind tensiunea intr-un stil desavarsit. Mi-a placut foarte mult cum scrie aceasta tanara, am savurat la propriu aceasta carte, cu fiecare fraza a sa.

Cartea am primit-o de la Editura ALL, astfel ca recenzia aceasta face parte din campania vALLuntar, ceea ce inseamna inca 15 minute de voluntariat si cate 3 minute pentru fiecare comentariu postat de voi la aceasta recenzie.