Vreau si eu biblioteca mea

Dupa cum stiti, ca doar m-am mai plans si cu alte ocazii, eu nu am o biblioteca propriu-zisa. Doar surogate, ca sa le zic intr-un fel. Mai precis, un raft de plastic cocotat pe o masina de spalat, masina ce nu e a noastra si nu e folosita in scopul pentru care a fost creata, ci pe post de mobila. Cand plecam de aici, o pot scoate din calcul ca si mobilier, deci va ramane raftul pus undeva jos, iar cartile mele vor fi in pericol de mazgalire, botire si alte asemenea indeletniciri  ale unei fetite de doi ani si un pic. Dar nu acest raft e problema, caci macar el exista si voi vedea eu unde il pun. O alta parte din carti e pusa pe raftul masutei din bucatarie, cum ar veni sub masa, si altele chiar si jos de tot, direct pe covor.
Masuta nu e a noastra, deci clar nu ma voi putea folosi in viitoarea locuinta de ea. N-am idee unde voi pune aceste carti. Si sunt destul de multe, sunt indesate acolo, ocupand fiecare spatiu liber, de abia le scot cand am nevoie de una. Iar alta parte din carti se afla depozitata intr-un loc foarte non-conformist, dulapul cu haine, in partea de sus, alaturi de lenjerii de pat si alte lucruri pe care nu le folosesc zilnic. Si nu mai pun la socoteala cartile de specialitate pe care le am intr-o sacosa de Carrefour. Asadar, necesitatea unei biblioteci este evidenta, am foarte multe carti, peste 200, daca le numar si pe cele aduse de la Bacau. 200 sunt doar cele cumparate de cand sunt aici, marea majoritate cumparate doar in 2011, ca inainte am mai cumparat eu, dar in limite rezonabile. Exclus sa renunt macar la cele citite, tin prea mult la ele, si oricum, ele inseamna undeva la o treime din toate. Problema depozitarii lor ramane.