O tentativa de Daily blog

Pentru ca imi place mult ideea lui Gabi (Iosazaur) cu DailyBlogs-ul, zic sa va fac si eu o trecere in revista a zilei de azi. Foarte matinal, m-a sunat curierul sa-mi aduca a doua carte de la All din campania vALLuntar. Iar sunt in dilema, ca abia am inceput ieri o carte. Si nu prea imi vine sa o abandonez, dar de data asta s-ar putea sa o fac, caci nu mai e asa mult din campanie si parca as vrea sa-mi las timp pentru inca una.

Apoi, dupa ce imi fac damblalele pe net, trebuie sa dau o tura pana in Carrefour dupa cateva chestii urgente. Sotul are ceva treaba diseara si n-o sa poata merge,
asa ca am decis sa merg eu acum, ziua. Nu stiu cum se face, dar cand e sa se termine, se termina toate o data. N-am eu cum sa le iau pe toate, dar macar cele strict necesare sunt pe lista mea. S-au terminat cerealele si de ieri imi cere asta mica intr-una, cum n-ar fi facut-o daca as fi avut o punga plina.

Intre timp, mi s-a pus pata sau mai frumos spus, mi s-a facut dor sa scriu cu stiloul. Eu si in liceu scriam tot cu stiloul, dar nu din ala clasic, ci unul mai modern, cu rezerve din alea mici, de plastic. O sa arunc o privire la raionul de rechizite, sa vad care mai e pretul, daca mai exista si acum asa ceva. Habar n-am cu ce mai scriu copiii in ziua de azi. Nu cred ca mai exista stilouri ca pe vremea cand eram eu in clasele primare. Dar, mai stii?

Chestia asta cu stiloul nu mi-a venit asa, din aer. Este in stransa legatura cu ceea ce am inceput acum vreo 2-3 saptamani, anume o povestire in manuscris, pe care ma simt impulsionata sa o continui si chiar sa o termin, caci am aflat de un concurs pentru tineri scriitori (vedeti, inca ma consider tanara) si ma gandeam ca as putea sa-mi incerc norocul. Nu e un angajament, deocamdata cochetez cu ideea si, daca reusesc sa scriu ceea ce imi bantuie prin creier de ceva vreme, poate indraznesc sa particip si eu.

Ziua probabil se va incheia cu o portie de joaca in zapada din fata blocului, plina de excremente ale patrupedelor de companie din blocul meu si din cele vecine. E superb, nu-i asa? M-am gandit la o chestie- de ce noi, cei ce nu avem animale de companie, trebuie sa suportam mizeria facute de acestea? Ar trebui sa fie un privilegiu exclusiv al proprietarilor, sa le creeze in propriile case un spatiu pentru asa ceva, nu sa impanzeasca tot caldaramul cu dejectiile lor. Dreptul lor de a avea un animal de companie vine in contradictie si anuleaza dreptul celorlalti de a nu se impiedica de rahatii cainilor la fiecare pas.  Cum ar fi daca eu sau alte mamici ne-am scoate copilasii si i-am lasa sa-si faca nevoile in mijlocul trotuarului?