luni, 20 februarie 2012

Mi-e dor sa strabat Bucurestiul la pas...


... sa privesc in jurul meu, sa ma incarc cu imagini pline de intelesuri, de istorie, de viata, de trecut. Mi-e dor sa ma opresc in fata unei cladiri vechi, sa-i adulmec mirosul de piatra umeda incarcata de ani. Cate au vazut pietrele astea, de-ar putea vorbi, ar tine locul atator carti in care incerc sa regasesc parfumul unor vremuri trecute de mult in uitare...

De mult n-am mai facut o plimbare in scop contemplativ.
Mi-ar fi si greu acum, in aceste conditii meteo, sunt nevoita sa astept primavara ca sa-mi reiau obiceiul plimbarilor lungi. Si Bucurestiul e atat de mare, atatea zone pe care nu le-am vazut inca sunt pe lista mea. Iar eu nu am libertatea de miscare pe care mi-as dori-o, sunt atatea locuri de vazut incat ma simt si mai inchisa intr-un perimetru oarecum limitat.

Pe vremea asta, mai mult de cateva sute de metri in jurul blocului nu pot merge. As putea merge cu metroul, dar efortul ar fi prea mare si, acolo unde as merge, mi-ar fi greu cu cea mica dupa mine, pe jos, caci mi-e imposibil sa folosesc caruciorul salvator. Deci, mai am de asteptat... sa se topeasca zapezile, sa se incalzeasca vremea... sa, sa, sa...

3 comentarii:

  1. Mie mi-ar place sa strabat toata tara la pas:P

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu stiu, eu unul nu pot gasi mai nimic placut in acest oras. Poate pentru ca m-am saturat de el, sau poate pentru ca alergand mereu prin tara mi se pare prea imbacsit de praf, mizerie si oameni pestriti.

    RăspundețiȘtergere
  3. Tin minte ca atunci cand am venit prima oara in Bucuresti si am stat cateva zile, imi placea sa strabat orasul la pas (si cu autobuzul). Mai mergeam putin pe jos, inca vreo statie cu autobuzul, mergeam in directia in care aveam chef fara sa ma gandesc unde ma duc. Imi facusem un abonament pe toate liniile de transport si stiam ca oriunde as ajunge ma pot intoarce imediat intr-un loc cunoscut schimband cateva mijloace de transport. Am descoperit multe locuri frumoase in felul asta. De cand m-am mutat efectiv aici aproape numai acasa, la serviciu si in metrou mi-am petrecut timpul. Da, si mie mi-e dor sa descopar orasul. Sunt convinsa ca sunt locuri si mai putin mizerabile si cu mai putin praf dar mai multa poveste.

    RăspundețiȘtergere

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...