vineri, 10 februarie 2012

Sa pretuim mai mult sanatatea

Cand citesc sau aflu pe alte cai povesti de viata triste precum aceasta, realizez cat sunt de norocoasa si fericita in ciuda problemelor. E trist ca doar in astfel de cazuri constientizez ceea ce am sau mai bine zis sunt multumita ca nu am probleme mai grave, de nerezolvat. Pana la urma, daca stau sa ma gandesc, sanatatea e unul din cele mai importante lucruri din viata noastra, dar la care, din nefericire, in nepasarea noastra, refuzam sa ne gandim prea des si cu mai multa sarguinta. Ni se pare ca ea e de la sine acolo, in noi, ca avem dreptul la ea, si nu facem prea multe sau poate chiar nimic sa ne-o pastram.
Stilul nostru actual de viata ne transforma in prazi usoare ale bolilor de tot felul- alimentatia nesanatoasa, stresul zilnic, nelipsit de la masa noastra, mediul poluat sunt principalele surse de imbolnavire, inceata, dar sigura. Mai devreme sau mai tarziu se vor resimti efectele lor asupra organismului.

Stiu ca am mai scris la un moment dat ceva despre sanatate, dar nu e inutil sa intaresc aceste idei. Si poate ca, pentru a avea competenta de a da sfaturi ar trebui mai intai sa dau exemplu. Dar stiti, teoria ca teoria, practica insa ne omoara. Nu sunt cea mai potrivita persoana sa atrag atentia asupra pastrarii sanatatii in timp ce fumegaiesc si torn in mine ness cu lapte. Si cu zaharina, despre care n-am nici cea mai mica indoiala ca e nociva pentru sanatate. La fel ca altii, si eu, daca e sa ma gandesc totusi la sanatate, imi spun ca e timp sa ma ocup de ea ppoate mai tarziu. Daca acum n-am nimic, el putin nimic evident, de ce sa ma strofoc? Din pacate, prea putini  sunt cei care acorda importanta prevenirii. Cei mai multi, ne dam de ceasul mortii and ajungem in faza de a ne trata.

Bineinteles ca exista si cazuri, nefericite, de oameni ce se nasc cu anumite boli, cu anumite afectiuni, si ei nu pot fi invinovatiti, caci nu au putut contribui la imbolnavirea lor. Ei stiu cel mai bine cat de pretioasa e sanatatea, desi nu au apucat sa se bucure de ea. Dar noi, ceilalti, ce am avut sansa de a ne naste sanatosi, ar trebui sa pretuim mult mai mult ceea ce am dobandit prin nastere, fara sa facem nimic pentru asta.

2 comentarii:

  1. Eu sunt un om nascut cu o boala,o boala grava.Nu mi-a fost deloc usor sa o accept si sa invat sa o duc mai departe,in loc sa fie privita ca o intamplare,ea a fost mereu confundata cu mine.Am fost etichetata,data la o parte,defavorizata,jignita din pricina ei,dar a trebuit sa ridic fruntea si sa merg mai departe.Nu-i deloc usor.De multe ori ma intreb daca boala mea grava va avea macar o ameliorare,nu sper spre o vindecare iluzorie m-ar durea prea mult.Alteori ma intreb cum as fi fost daca as fi avut sanatate?Probabil mult mai departe decat sunt.Acum nu pot decat sa ma multumesc cu franturi,altfel as fi cucerit intreguri.
    Nu sunt o femeie fericita,cel mai mult ma doare neputinta,dar cata vreme pot sa tin fruntea sus vreau sa ma bucur de ceea ce sunt prin ceea ce pot sa fac.
    Daca nu as fi clacat in dimineata asta nu as fi scris comentariul,dar ,,,

    RăspundețiȘtergere
  2. Imi pare rau sa aud asta. Nu stiu ce sa spun si nu stiu cum te-ar putea ajuta vorbele mele. :(

    RăspundețiȘtergere

Ce rămâne din noi

Pe timpul foametei de după al doilea război mondial, copii din satele sărace ale Moldovei au fost suiți în trenuri și duși în Ardeal, acolo ...