Aseara stiu ca ma gandisem despre ce voi scrie azi. Si intre timp am uitat. Dar sunt intr-o stare de amorteala fizica si lipsita de chef, incat se intelege ca o sa-mi ia ceva sa-mi revin. Ieri am avut o zi plina si obositoare, azi va fi una aproape in totalitate casnica, insa mult mai enervanta. Nu e ca atunci cand nu stiu cum va decurge ziua, azi stiu ce am de facut, dar imi displac profund activitatile respective. Privesc in jur si-mi vine sa ma urc pe pereti. Sunt macinata de frustrari, revoltata impotriva obligatiilor cotidiene si intoarsa pe dos.
Fericirea pare uneori atat de aproape si alteori atat de departe... acum e undeva departe, nu-i zaresc nici macar contururile. Si nici macar nu reusesc sa definesc precis sursa nefericirii.
Fericirea pare uneori atat de aproape si alteori atat de departe... acum e undeva departe, nu-i zaresc nici macar contururile. Si nici macar nu reusesc sa definesc precis sursa nefericirii.
Poate ca nu e doar una, poate ca nefericirea e rezultatul mai multor factori. S-au acumulat prea multe si acum pare atat de greu sa le pun in ordine. Unele sunt imposibil de rezolvat acum, pentru altele am o speranta inca vie. Incerc sa cred ca nu mi-am pierdut luciditatea, ca drumul pe marginea prapastiei nu e atat de ingust incat sa existe riscul de a cadea la fiecare secunda. Cred ca voi iesi sa-mi oxigenez creierul, desi prin asta nu rezolv fizic ceva. Palpabilul imi scapa, nu-l pot stapani, iar impalpabilul se zdruncina tocmai din aceasta cauza.
Dar imi place sa cred ca inca pot face fata, amintindu-mi ca au fost momente si mai grele. Stiu ca sunt multe lucruri pozitive, dar azi ma vad incapabila sa le numesc, sa le intrevad substanta. Asa mai ies uneori la suprafata doar cele negative si atunci parca iti sug toata energia, te lasa intr-o stare de apatie, iti invaluie privirea intr-o pacla deasa si isi indreapta ghearele spre tine.
Andreea, ce e cu starea asta? Trebuie să găsești niște motive care să te înveselească și să te facă să vezi că ai de ce să te bucuri. Eu mă gândesc la cel puțin două, dar sigur mai sunt. Cu toții trecem prin stări mai puțin bune și ni se pare că suntem blocați acolo, dar se dovedește, de foarte multe ori, că nu e așa. Trebuie să ne adunăm forțele și să trecem peste acel ceva, ce nu știm, de multe ori, ce e.
RăspundețiȘtergereStiu ca va trece, dar, pana atunci...
Ștergeresper să îți treacă. Cum zicea bătrânul Eminescu:
RăspundețiȘtergereVreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi si noua toate;
Ce e rau si ce e bine
Tu te-ntreaba si socoate;
Nu spera si nu ai teama,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamna, de te cheama,
Tu ramâi la toate rece.
Mda, versurile astea sunt foarte incurajatoare... si memorabile. :)
ȘtergereDraga mea,sper sa nu te fi afundat in starea asta,textele pe care ti le-am trimis?Asa sunt eu de mica,am gindit intotdeauna dincolo de aparentele fizice ale oricarui individ,fapt sau intimplare din viata mea...n-o lua ca atare,acum vad viata mult mai realist decit o vedeam in adolescenta...e si normal,atunci credem ca ni s-ar cuvenii toate si nu suntem destul de cocoliti si de bagati in seama de catre cei din jurul nostru dar,pe parcurs ce ne maturizam avem revelatia ca nu noi suntem centrul universului si ca nu ni se cuvine chiar totul...ca trebuie sa luptam,sa muncim,sa gindim la fiecare mutare pe tabla de sah a vietii de zi cu zi,ca sa ne iasa bine partida si sa nu ne trezim "sah mat".Fruntea sus,iti spun eu ca e de la timpul asta care ne doboara psihic numai uitindu-ne afara si la televizor.Astia si-au pus in cap sa ne duca pe toti la azilul de batrini caci,daca o mai tin mult asa(pina la primavara,presupun),eu n-o sa ma mai uit deloc la tv.Mi-e mila de oamenii aia,care sunt ingropati in zapada,dar,Dumnezeule!!!hai sa facem mai mult pentru ei si sa nu mai vorbim deloc ca INNEBUNIM!!Te pup si sper sa-ti treaca amocul!!!ALMA SIRBU.
Ștergerehttp://www.depression-screening.org/depression_screen.cfm
RăspundețiȘtergereDaca e de nivel de tratat, am facut eu o compilatie din diverse chestii citite de pe CNN health in ultima vreme:
Ștergere20 % din toti oamenii contemporani vor avea experienta unui episod depresiv major in viatat lor, 1/3 se vindeca singure dar dureaza ceva luni, 1/3 se imbunatattesc doar partial, tot asa dureaza luni si luni, 1/3 nu se imbunatatesc, ba chiar se agraveaza. Tratamentul implica 4 metode diverse, chiar daca doar 1 din ele poate fi ajutatoare, daca se combina cel putin 2 eficacitatea creste in mod semnificativ. Eficacitatea fiecareia singure in parte vs a nu face nimic este ceva, dar nu e prea mare, poate de nivel de doar vreo 10-12 % mai bine decat a nu face nimic, insa duce totusi la scurtarea semnificativa a episodului depresiv respectiv. Cele 4 metode sunt:
- psihoterapia de tip cognitiv, (care implica si teme, din care unele contin si recomandarea de a descrie anumite emotii in cuvinte, iar altele invatatul intreruperii ganditului in casacada spre concluzii nerealiste de tip negativ sau exagerat pesimist);
- psihoterapia de suport de tip de la bunica sau prieten apropiat;
- medicamente sintetice sau naturiste (aici trebuie sfat expert, nu toti medicii de familie se pricep);
- exercitiu fizic ordonat, preferabil in aer liber.
Trebuie adresati si posibilii factori favorizanti sau de risc, (alimentatie, genetica depresiilor in familie, abuz de alcool sau alte substante, alte boli existente).
Iar mi-a intrat la Spam un comentariu in care scriam ca am citit pe net ca una din metodele de tratament pt depresie este si recomandarea de a face exercitiu fizic. Acum, macar ma consolez ca ai si tu ocazia sa faci miscarea de a da click pe cutia cu Spam sa vezi daca poti recupera acel comentariu.
RăspundețiȘtergereŞi eu am avut ieri o zi foarte agitată la servici, şi mai am şi ghinionul să vreau să scriu un articol pe blog în timp ce eu nu sunt acasă, încerc să îl ţin minte şi uit de el.
RăspundețiȘtergereDespresia asta a ta cred că începe când te plictiseşti.