Cu gandul la mare....

Mai e putin si vom pleca in concediu…daca se poate spune si asa…mi-ar fi placut sa mergem la mare, chiar daca n-as fi avut curaj sa fac plaja, macar de dragul de a privi marea, de a-i asculta cantecul, de a ma plimba pe plaja seara. Ultima data am fost cand bebe era in burtica, nu era inca foarte mare, dar atunci nu-mi era jena sa fac plaja…imi place atmosfera de acolo…noi nu frecventam cluburi, insa serile erau atat de placute…ce amintiri superbe…o placere continua…de fiecare data cand am mers, prima imagine a marii era unica…abia asteptam sa zaresc cat de putin din ea, inima incepea sa-mi bata din ce in ce mai puternic pe masura ce ma apropiam de ea…la plecare, ma cuprindea tristetea si, pe masura ce ma departam, incercam sa sorb fiecare imagine, fiecare bucatica ce reuseam sa o mai zaresc, pana ce drumul se indeparta si nu mai puteam vedea intinderea apei…Acum citesc o carte ce ma poarta cu gandurile acolo, aduce picaturi de apa si fire de nisip…"Panza de paianjen" a Cellei Serghi…o carte minunata, pe care va recomand sa o cititi…cel mai potrivit ar fi pe nisipul fierbinte, ascultand valurile…vise…momentan doar vise…Anul acesta va trebui sa ma multumesc cu o vacanta mai simpla si mai putin relaxanta si, mult mai ieftina…Mai sunt vreo doua saptamani pana atunci…nu imi fac planuri, caci nu vreau sa fiu dezamagita in cazul in care nu reusesc sa ma tin de ele… Probabil vom face cateva iesiri in imprejurimile Bacaului, cel mult pana la Bicaz, cum ii spuneam lui Tudor acum ceva timp, care mi-a amintit de frumoasele locuri de acolo…nu stiu…Tata ne povestea mereu de excursiile pe care le facea in copilarie cu parintii si cu familiile verisorilor lui…umblau prin toata tara…pe atunci nu trebuia sa faci credit ca sa pleci in concediu…iar acum, numai daca pui cat te costa benzina, realizezi ca nu prea ai cum sa pleci intr-un concediu fara eforturi financiare considerabile…e un lux, pe care destul de multi nu si-l permit…