luni, 13 iunie 2011

Misterul sandalei disparute

Joi seara am remarcat ca una din sandalutele cele noi lipseste. In cursul zilei am incaltat-o cu altceva, asa ca avusese destul timp sa dispara. Avand antecedente anul trecut cu un adidas ce ii cazuse din picior in timp ce o plimbam cu caruciorul, am inceput sa fac reconstituirea. Era imposibil sa-l fi pierdut afara, caci acum merge pe jos seara, fara carucior. Deci trebuia sa fie undeva prin casa. Am cautat si inainte de plimbare si dupa, in toate locurile ascunse, fugitiv si in dulapurile cu haine si in rastelul cu jucarii, pe sub pat, ba chiar si in frigider. Am cautat si in cosul de gunoi...nimic. Si in acea zi nu dusesem gunoiul inca, deci era exclus sa fi fost aruncata din greseala. Vineri, m-am apucat sa rascolesc toata casa, inca de dimineata...prilej sa curat dulapurile de hainele groase, am facut curatenie generala...mai putin la jucarii, in care doar am cotrobait, nu era chip sa le pun in ordine...de fapt nici cu hainele nu mi-a fost usor, ce patuream eu, maimutica rascolea in  urma mea, de ma umplusem de toti nervii posibili. M-am uitat chiar si pe terasa, gandindu-ma ca poate a aruncat-o pe geam, stiind ca fusese deschis in cursul zilei de joi. M-am resemnat in cele din urma...spre seara, aranjand cartile, am zis totusi sa mai caut inca o data...prin sacosele cu incaltaminte, desi o mai facusem de cateva ori, dar m-am gandit ca poate n-oi fi vazut bine...ajung si la jucarii, pornita sa le dau jos pe toate, bucata cu bucata, poate-poate apare sandaluta. Nici nu am apucat sa ma aplec, asa cum intentionam...in raftul de sus, peste maimutoi, vacute, catelusi si alte animalute de plus, multe din ele in nuante apropiate sandalutei, statea bine mersi si sandaluta pierduta, numai ca nu radea de mine cum am intors eu casa pe dos in cautarea ei...si ea era la nasul meu, la un nivel la care teoretic trebuia sa o fi vazut din prima...Am fost uimita, mai ales pentru ca atat in cartea ce o citesc acum, cat si in cartea anterioara, citisem ca, daca vrei sa faci ceva sa dispara, trebuie sa-l pui intr-un loc cat mai vizibil si nimeni nu-l va mai vedea...asa si cu sandaluta...era intr-un loc foarte vizibil, ar fi trebuit sa-mi sara in ochi, dar eu am cautat oriunde altundeva, peste locul cu pricina abia daca mi-au cazut ochii...si acum imi vine sa rad cand ma gandesc...sau o fi fost vorba de vreo magie a personajului din carte? J

3 comentarii:

  1. Adevar graiesti...chiar azi am avut aceasta problema, dar te invit la mine sa o descifrezi!

    RăspundețiȘtergere

Roberto Bolaño - „Anvers” și nu numai

Sunt doar câteva luni de când am început să îl citesc pe Bolaño și nu mă pot opri. Îi mulțumesc pe această cale scriitorului Radu Găvan c...