Un vis neimplinit

Cand eram mica, imi doream nespus de mult o papusa Barbie. O colega de clasa avea o matusa in Germania si astfel, ea avea vreo 2-3 papusi Barbie. Eu aveam din alea carora nu li se indoiau nici mainile nici picioarele. Asta era un criteriu de baza. Daca nu li se indoiau mainile si picioarele papusilor tale, insemna ca ai tai n-au prea multi bani, deci nu puteai fi cineva. Cand eram in clasa a cincea, se deschisese un magazin unde aveau papusi Barbie...probabil mai vindeau si altceva, dar baza era Barbie. In fiecare seara, cand ieseam de la scoala, treceam pe la magazinul ala si zaboveam minute in sir privind cu jind la acele papusi...le stiam fiecareia numele si pretul. M-as fi multumit cu cea mai ieftina dintre ele, care era pe atunci cam 100 000 lei vechi si care avea rochita cea mai simpla, iar accesorii aproape deloc. Sigur ca visam la cele mai frumoase, care aveau mai multe rochii de schimb si mai multe perechi de pantofi, dar era buna si aia mai ieftina...numa Barbie sa fie. Vanzatoarea, tot observandu-ma pe acolo mereu, mi-a oferit un catalog cu acele papusi...era mai bine de cat nimic...asa le puteam privi acasa cat voiam, imi puteam imagina diverse scenarii cu fiecare in parte, chiar daca erau doar niste imagini pe hartie. De Craciun, Mosul mi-a adus o papusa careia i se indoiau si mainile si picioarele, dar....nu era Barbie...dezamagire...oricat era ea de frumoasa, parca nu ma puteam bucura deplin, caci nu era ceea ce visam eu.

Anii au trecut si eu n-am reusit sa am papusa dorita...am devenit mama, dar fetei mele nu-i pasa prea mult de marca papusilor...si inca n-am reusit sa-i iau o Barbie...am vazut in magazine, dar parca nu mai sunt cele de pe vremea mea. Poate celei mici o sa reusesc sa-i iau una, poate ea va fi mai pasionata de papusi si isi va dori o Barbie, pe care am sa i-o cumpar cu gandul la dorinta mea neimplinita din copilarie...