joi, 30 iunie 2011

Dezbraca-te ca te..., imbraca-te ca nu te mai...


...si apoi iar dezbraca-te ca totusi te...dar repede...cam asa s-au petrecut lucrurile cu disertatia si restantele mele...daca in urma cu aproape doua saptamani mi s-a spus ca nu pot da in sesiunea asta, cu ceva sperante sa incerc totusi saptamana trecuta pentru un raspuns definitiv, raspuns care a fost negativ, acum, dupa ce am stagnat lucrul la ele, mi se spune sa le trimit azi, ca sa poata fi corectate pana pe 11 sau 14, ca nu am inteles care e data corecta a disertatiei...Ei, cum sa fac eu asa din scurt ce a mai ramas, cand abia apuc sa stau 5 minute la o tigara, fie zi, fie noapte...fiica-mea acum s-a apucat sa-si arate talentele, si nu doarme prea mult fara mine, se trezeste la un sfert de ora, la jumatate de ora...si ia-o Andreea de la capat cu adormitul...
Nu-mi plac frecusurile de genul asta, prefer certitudinile, sa stiu la ce sa ma astept, nu sa stau in dubii, in stres, sa stiu una si buna, nu sa fiu dusa si-apoi intoarsa. Am reusit sa fac cate ceva, dar sunt departe de a finaliza, iar presiunea timpului imi scade semnificativ puterea de concentrare...din fericire pe tastatura laptopului im fug degetele cum nu ma asteptam, dar totusi...urasc chestiile ca in titlu.
Practic chestia asta ne da peste cap concediul, fiindca stam in asteptare, noi voiam mai intai sa mergem la bacau, sa ne luam de-o grija, pentru ca la intoarcere, zilele ce mai raman, sa ne ocupam de casa la modul de curatenie generala amanuntita. Asa, nestiind cand si daca trebuie sa merg la examen, zilele dinainte sunt putine si parca nu-ti vine sa incepi o treaba cand esti pe picior de plecare, iar daca e sa plecam mai tarziu decat programasem, ne raman putine zile dupa ca sa mai facem ceva. Si credeti-ma ca se impune, sunt chestii pe care nu le pot face singura, cu atat mai mult cu un bebe prin preajma...tot anul fac curat, dar totusi la modul superficial, ce se vede, insa sunt locuri in care se aduna mizeria si nu pot muta eu mobilele de una singura.

4 comentarii:

  1. nici mie nu imi place, urasc chiar, sa mi se intample lucruri pe care nu le-am programat. Sa nu stiu ce fac maine, sau sa nu depinda de mine un concediu, sau altceva. Sper sa rezolvi cu bine si favorabil tie tot ce ai nevoie:)

    RăspundețiȘtergere
  2. Asta e o boala a romanilor, de a grabi lucrurile prin neclaritatea lor. Romanii nu au fost niciodata buni la programare si de aceea de multe ori au dat lucrurile peste cap.
    Insa poate ar trebui sa nu-ti programezi chiar atat de mult viata; cand stii ca un eveniment se va petrece la o anumita data, iti faci oricum o programare mentala, care te ajuta. Dar acest lucru are dezavantaje pe care nu le intelegem pe deplin acum si n-ar fi rau daca ai intelege aceasta intamplare ca pe un semn ca trebuie sa traiesti mai mult clipa.
    "Ce-o fi maine - Domnul stie. Azi - noroc si bucurie."

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Mircea Vladut: Mie imi place sa traiesc clipa, dar tocmai, ca nu ma pot bucura de ea din cauza grijii...chiar azi ma gandeam sa scriu ceva pe tema asta, Carpe diem era motto-ul meu preferat candva...

    RăspundețiȘtergere
  4. @ Andreea: Oricui ii place sa traiasca clipa, dar ce traire e aceea "ca nu ma pot bucura de ea din pricina grijii"? Asta inseamna ca pur si simplu - nu traiesti clipa! Adica clipa ta inseamna grija pentru viitor. Grija inseamna frica de ceva ce s-ar putea intampla in viitor! Gandindu-te la ce s-ar putea intampla in viitor, inseamna ca nu mai esti in prezent cu gandul si cu inima, ci in viitor.
    Toti facem asa, nu numai tu. Insa cred ca e momentul sa lasam grija pe umerii lui Dumnezeu, fara nici o mila pentru El. Caci grija atrage energii de genul acesta, insa increderea in viitor, orioare ar fi el, atrage energii ce pun in practica dorintele noastre.

    RăspundețiȘtergere

Marea mă cheamă la ea

N-aș putea explica pe scurt de ce atâtea emoții mă străbat când urmează să plec la mare. Sunt emoții plăcute și o nerăbdare care mă plaseaz...