Un tablou intr-o vitrina

Ce loc ocupa arta in randul preocuparilor noastre? Mai au oamenii disponibilitate spre ea? Cu exceptia celor ce colectioneaza obiecte de arta...putini din pasiune, cei mai multi din snobism, pentru a-si dovedi bunastarea, interesul pentru obiectele de arta este extrem de scazut. Trec adesea prin fata unui magazin, de fapt ar putea fi o galerie de arta, caci acolo sunt expuse spre vanzare multe tablouri...nu am vazut niciodata in acel magazin o alta persoana decat vanzatoarea...si mai trist mi se pare ca nici macar oprindu-se pentru a privi vitrina, nu am vazut pe nimeni. Oamenii de rand nu-si pot permite sa cumpere un tablou, chiar daca preturile nu sunt de ordinul zecilor de mii de euro...insa chiar si cateva sute sau mii de lei reprezinta o suma mult prea mare pentru cei din clasa de mijloc. De ceilalti nici nu mai vorbesc, caci este evident ca nu si-ar putea inchipui  macar sa achizitioneze un tablou, cand nu-si permit nici macar traiul de zi cu zi. Si nu, nu vreau sa subliniez faptul ca preturile tablourilor sunt mari...le consider pe deplin justificate gandinduma la munca si talentul ce au dus la nasterea lor. Dar nu pot sa nu constat, fara pretentia de a fi prima care face o asemenea constatare, ca nivelul nostru de trai este foarte scazut, determinand ca astfel de magazine sa fie mai mult asemenea unor muzee. Suntem prea preocupati de cheltuielile necesare traiului zilnic pentru a ne mai gandi sa investim in obiecte de arta, incurajand astfel talentele celor daruiti spre a le crea. Arta nu constituie o prioritate, un domeniu spre care sa ne indreptam atentia...suntem prea prinsi in lupta pentru supravietuire si uitam sa-i acordam un strop de atentie...cand te bantuie grija zilei de maine, e dificil sa te mai gandesti cum ar sta pe peretele din sufragerie tabloul pe care l-ai vazut in vitrina...daca l-ai vazut...caci poate ai fost prea ocupat si nici macar nu ti-ai intors privirea.