Cu nervii intinsi la maxim

…probabil cand se vor destinde, se vor increti. Dar cica ar trebui sa le fac fata, doar sunt tanara, pentru o luna, inca mai am 26 de ani. De vreo saptamana, ma lupt cu un bebe mofturos din cale afara, nu mai doarme cum trebuie, nici ziua nici noaptea si, mai grav, nu mai adoarme singura, ca pana acum, incat mare parte din timp mi-l petrec cu ea in pat, adormind-o sau pur si simplu stand acolo, ca sa nu se trezeasca.  Nici de mancat nu mai mananca decat foarte putin si foarte greu…taman acum, cand sunt pe ultima suta de metri cu referatele. La astea se mai adauga si o mica problema, caci este posibil sa nu pot sustine disertatia in aceasta sesiune, din cauza intreruperii lungi pe care am facut-o. De fapt, eu ca eu, pot trece peste moment, insa cei din familie sunt foarte afectati si asta e partea cea mai grea. Stiu ca voi depasi cumva situatia, toate vor trece…dar pana trec…Daca nu as fi convinsa ca totul isi va gasi o rezolvare, probabil ca m-as consuma prea mult si incerc sa evit asta. Oare cum e mai bine? Sa te exteriorizezi sau sa tii totul in tine?